A da si a primi

GiftHai s-o spunem pe-a dreapta! Traim intr-o lume in care dam dam dam si am vrea ca la randul nostru sa mai si primim,  nu numai sa dam.

Problema mare nu este ca vrem sa primim fara sa dam, ci ca nu acceptam, in primul rand in noi insine, ca e normal si benefic ca fiecare dintre noi sa vrea si sa experimenteze asta. De fapt, este singurul fel in care am putea sa ne dam cadouri unii altora.

Daca de fiecare data cand am da ceva ar exista o obligativitate morala sa dam inapoi fluxul de energie intre noi s-ar diminua drastic. Am fost invatati de parintii nostrii cea mai importanta lectie din viata noastra : Daca vrei ceva, trebuie fie sa trudesti pentru el, fie sa multumesti, iar multumirea ar face bine sa nu fie doar vorbe, pentru ca vorbele sunt goale, faptele conteaza.

Nu e vina nimanui ca asa am fost crescuti cu totii de generatii si generatii. Asta se intampla de mii de ani pep amant si nimeni nu se trezeste sa spuna ”Ba baieti, treziti-va, ca in ritmul asta o sa ne omoram dracu cu totii!” Atat de automata e aceasta idee ca daca vrei ceva trebuie sa oferi ceva inapoi incat pur si simplu sa gandesti ca n-ar fi asa e tabu.

Si tot asa, zi dupa zi trecem pe langa acest adevar simplu fara sa ne ganim vreodata sa il punem sub lupa, sa il analizam si da, daca este nevoie chiar sa il contestam si sa propunem ceva mai bun in schimbul lui. Reformistii sociali sunt vazuti cu ochi critici de multimea care e multumita in conformitate si mediocritate. Multor oameni le place viata lor, ei nu vor mai mult, le e bine fix asa cum sunt.

Sa ii deranjezi inseamna sa inviti dezastrul in viata ta, sa iei, asemenea guvernelor, masuri nepopuliste dar necesare. Ei bine, cineva trebuie sa o faca daca este ca binele de maine pe care cu totii il experimenteaza sa fie mai mult, mai bun si mai intens decat binele de azi. Nu sunt primul care vine cu ideea ca NU TREBUIE SA DAI NIMIC CA SA PRIMESTI TOT CE VREI, nu exista o obligativitate morala de a da sau a munci sau a trudi daca vrei sa primesti ceva.

TREBUIE DOAR SA CERI! Nu sa obligi, doar sa ceri. Daca cineva e ofensat de cererea ta, e fix treaba lui. Poti sa ceri cu intensitate de la o anumita persoana ceea ce vrei. De exemplu, daca tu vrei mai mult sex sa zicem de la iubitul tau si singura persoana care iti poate da asta este el pentru ca asa alegi sa fie, e dreptul tau sa ceri cu cata intensitate vrei. Poti sa ceri tavalindu-te pe jos, la fel ca copiii. N-are de ce sa-ti fie rusine de faptul ca ai dorinte.

Sigur, poti trai si fara, dar de ce sa iti doresti sa o faci? E o diferenta enorma intre a cere cu pasiune inflacarata ce iti doresti si a impune. Multi nu fac diferenta si atunci pentru ei orice cerere devine o impunere. De la oamenii ca ei nu poti sa ceri nimic, pentru ca vor considera imediat ca le impui ceva, ca ii faci pe ei responsabili de indeplinirea dorintelor tale egoiste.

Si desigur, asta inseamna pentru ei ca energia pe care ar da-o pentru implinirea nevoilor lor egoiste va fi pierduta, sacrificata pentru indeplinirea dorintelor tale egoiste. Asa am ajuns cu totii sa dezvoltam o mare rezistenta la dorintele celorlalti.

E si normal sa o facem, daca ne vom simti obligati sa raspundem prin actiune la fiecare dorinta a celorlalti, nu ramane timp in zi destul ca sa le facem pe toate. Chiar si de nu am mai avea deloc timp pentru noi am fi ca Grace Margaret Mulligan (Nikole Kidman) din Dogville, un sclav al nevoilor insatiabile ale altora care desi are absolut 0 timp pentru ea insasi (nici macar pentru somn), tot nu termina tot ce are de facut.

Exista o smecherie totusi. Luptam asiduu ca sa le reamintim celorlalti ca ”nu sunt eu responsabil sa iti indeplinesc dorintele tale”, dar de fapt urlam la oglinzi. Ceilalti nu-s tampiti! Chiar crezi ca le-ar trece pentru o secunda prin cap ca daca le-ai indeplinit o dorinta odata ai fost cumva obligata sa o faci? Ma indoiesc! Ne luptam de fapt nu cu realitatea, ci cu o frica a noastra.

Cei care stiu, stiu ca posibilitatea fricii in sine, ca abstractiune este infinit mai puternica si mai devastatoare decat situatia in sine de care iti este frica. ”Un curajos moare o singura data, un las moare o mie de morti” un proverb spune. Nu ne este frica de realitate, ne este frica de frica insasi, de posibilitatea fricii. Si asta ne omoara, vom lupta impotriva acestei frici abstracte mai aprig decat am lupta impotriva unei haite de lupi turbati.

Pentru ca lupii sau oamenii sau natura sunt externe noua, dar frica de frica este interna, o simtim mult mai profund. Ne e frica sa nu avem timp pentru noi si nevoile noastre si vreau sa-ti spun un secret AR TREBUI SA NE FIE!

Insa in loc sa ne lasam povatuiti de aceasta frica, ii ignoram sfatul intelept si facem ce am facut si pana acum: NE CONDAMNAM SINGURI LA RECIPROCITATE! Reciprocitatea in sine nu este deloc ceva rau, de fapt e minunata si cu totii ar trebui sa o facem mai des (da, am zis AR TREBUI, am dat directie). Dar daca motivul pentru reciprocitate este un imperativ impersonal, atunci la naiba cu reciprocitatea, dati-mi un egoist pur in orice zi, in el pot avea incredere!

Reciprocitatea e grozava dar motivul pentru ea trebuie sa fie intotdeauna LIBERTATEA PERSONALA, constiinta abundentei personale si nu un substitut palid numit imperativ moral. La fel cum masturbarea nu va fi niciodata un substitut pentru un act intim si sacru de a face dragoste cu partenerul tau, nici obligativitatea reciprocitatii nu va substitui vreodata ADEVARUL: Ca singurul motiv ca sa daruiesti este ca esti constient de propria ta bogatie, maretie si abundenta.

Altfel, tot ce vei oferi va fi infectat cu cine esti si daca vei da dintr-un loc de lipsa a abundentei, energia darului nu va imputernici pe celalalt, ci exista chiar posibilitatea sa ii fure puterea (daca nu stie sa il curete energetic).

Primul pas spre a dezvolta constiinta abundentei si a fi capabil de a face daruri este ca inainte de toate SA DEVENIM COMPLET EGOISTI, sa consideram ca pentru tot ce am primit nu trebuie sa muncim absolut deloc, sa multumim absolut deloc.

Nu spun sa consideram ca ni se cuvine, desi poate parea asa. Nu ni se cuvine nimic, nu ne-am nascut cu o lingura de aur in gura. Dar daca am primit ceva, nu avem nici o obligativitate, nici un lant care sa ne ingradeasca libertatea ce ne forteaza sa recompensam in vreun fel darul.

Sigur, putem sa o facem, dar putem sa o facem ca asa vrem noi, ca o expresie a propriei noastre libertati si abundente. Altfel vom continua vechiul razboi intre oameni in care ne spunem unii altora ”Nu imi spune tu mie ce trebuie si ce nu trebuie sa fac. Stiu eu mai bine cine sunt, ce vreau si ce trebuie!”. Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte lasa toata lumea oarba si stirba. Chiar avem nevoie de confruntare in loc sa intelegem ca nimeni nu ne-a putut vreodata obliga prin dorinta lui?

Dorintele sunt bune, cu cat mai intense cu atat mai bune! Hai sa ne dorim multe si hai si sa cerem ajutorul celorlalti. Hai sa il cerem intens, cu fervoare, pasiune si credinta in visul nostru. Sa nu ne abandonam vocea pentru ca altii striga la noi de pe margine ”Vorbesti prea tare! Deranjezi lumea!” Sa isi adauge si ei vocea lor corului de oameni care isi doresc ceva de la ei insisi si de la viata in loc sa se uite la cat de intens ne dorim noi lucruri!

Si pentru numele lui Dumnezeu, te rog, nu te mai simti obligat sa dai nimic inapoi. Nici macar un amarat de multumesc. Poti sa o faci, dar fa-o pentru ca poti si vrei, nu pentru ca trebuie. Nu trebuie nimic, n-a trebuit niciodata nimic, nu va trebui niciodata nimic. Lucrurile sunt intr-adevar necesare, dar nici macar necesitatea nu este obligatorie!

Hai sa nu ne mai fie rusine de dorintele noastre si sa nu ii mai condamnam pe altii pentru dorintele lor intense de la noi. Sa celebram ca suntem doriti, ca energia noastra e dorita. Si apoi sa o dam, dupa cum credem noi de cuviinta, atat noua cat si celor carora vrem. Sa o dam fara sa ne cerem scuze ca favorizam pe X sau pe Y. Cui nu-i convine ca altul primeste energia ta si el nu, e treaba lui. Ai pofta sa te simti vinovat si sa iti lasi puterea sa fie furata pentru ca nu te simti obligat sa dai tuturor ceea ce vor?

Nu invinovati nici tu pe cei de la care tu ai dorinte si care nu au timp, energie sau pur si simplu chef pentru tine. Nu esti seful energiei lor, nu ai drepturi asupra lor. Daca vrei sa te bucuri cand primesti ceva, bucura-te din abundenta (am auzit ca face bine la spirit si salveaza bani pe creme de fata), sau nu te bucura.

Dar mentine-ti mereu constiinta ca nimeni in afara de tine nu iti poate fura propria libertate. Oamenii exprima DORINTE nicidecum IMPERATIVE. Asa ca doreste-ti mult, tinteste catre stele si in cel mai rau caz, macar vei ajunge pe luna!

Eu te iubesc si te respect! Pe data viitoare!

 

P.S. Hey, daca ti-a placut articolul, te rog frumos ajuta-ma cu un share. Vreau ca aceste articole sa ajunga la cat mai multi oameni ca sa se poata bucura de energia lor. Fara tine nu pot, eu sunt unul singur. Dar prin tine, putem atinge milioane de inimi. Asa ca te rog frumos, daca ai apreciat ceva din acest articol si consideri ca cel putin o persoana pe care o stii ar primi ceva de valoare citindu-l, nu vrei te rog sa ii dai si ei acest articol si sa ii bucuri viata? Cine stie, poate iti va fi recunoscatoare. eu cu siguranta iti voi fi! Iti multumesc!