Binecuvanteaza-ti ziua

fruit-hands-giveAzi dimineata m-am trezit plin de iubire, nu doar pentru iubita mea, dar si pentru viata in general. Simt ca eu iubesc viata si viata ma iubeste inapoi, prin oameni, evenimente si circumstante. Si stiti cum e un om indragostit, le doreste tot binele din lume tuturor, parca nu mai e pe lumea asta, zboara. M-am trezit inconstient binecuvantandu-mi ziua. Am ramas surprins de simplitatea si iubirea actului. Si m-am mirat: „De ce nu mi-o fi venit asta la fel de natural in trecut?” Presupun ca nu voi sti niciodata raspunsul, si poate nici nu trebuie sa il stiu. Tot ce e nevoie e sa inteleg cat de puternic e si de ce mi-ar folosi sa raman constient de asta in fiecare zi si sa binecuvantez fiecare zi pe care o traiesc.

 Pana la urma, daca vreau ca viata sa ma iubeasca si sa ma binecuvanteze, n-ar trebui sa o iubesc si sa o binecuvantez eu in mod nativ, spontan si fara sa astept absolut nimic in schimb? N-am de unde sa stiu, dar eu zic ca da. E la fel ca intr-o relatie de iubire. Nu poti astepta pe de-a gata iubire, incurajari, mangaieri, cuvinte frumoase sau cadouri daca tu la randul tau nu le faci, eu asa cred

 In orice moment sa extinzi binecuvantari asupra oricui, chiar si asupra zilei in general.

Nu trebuie sa stii cum va fi ziua, nici macar credinta nu iti trebuie (desi ajuta), trebuie doar INTENTIA de a face un serviciu zilei. Intr-un final, daca ziua ar fi un om, cel mai inalt si divin gest de dragoste ar fi sa il binecuvantezi pentru aceasta zi si pentru toate zilele ce vin (sa ii faci o urare de bine, ca la zilele de nastere sau de sarbatori). Viata ta e acel „om” si el vine zi de zi la tine cu drag.

 Nu trebuie „sa faci munca” in viata, nu atat de mult cel putin. Intentia de a binecuvanta, adica de a chema fortele divine, infinit mai mari si puternice decat forma noastra limitata, dar care totusi se supun cu dragoste si voiosie intentiei noastre este o intentie de a trimite o cantitate fenomenala de iubire si energie intr-un timp scurt.

 Ziua ta e un organism viu, are si ea un suflet, poti interactiona cu ea. Sigur, noi am fost invatati ca ziua este o abstractiune, nu o poti atinge, mirosi, vedea. Exista lucruri in zi, numim zi colectia de evenimente care se intampla in ea, dar ea, ea in sine nu exista.

 Ei bine e fals. Ziua exista si e vie, doar ca am fost conditionati sa nu o vedem astfel. Noi suntem un organism si in interiorul nostru sunt celule interdependente. La fel e si ziua. Evenimentele ei sunt celulele si sunt interdependente, dar ea este organismul in care toate astea se intampla. Cand ne binecuvantam ziua, binecuvantam totalitatea, integralitatea perioadei dintre cand ne trezim si ne culcam. O fecundam cu intentia noastra de a ii oferi dragoste. Oare, ce ne va intoarce daca asta ne e intentia si o materializam prin actul in sine de a ne face o meditatie/  rugaciune de binecuvantare a zilei timp de sa zicem 15 minute dimineata?