Cauzalitate si Iertare – Cheia Genelor 4

hex04

Adevarata iertare te cuprinde doar atunci cand rasare din inima ta realizarea ca n-a fost niciodata nimic de iertat, pentru ca n-a fost niciodata nimic gresit.

Cat inca mai credem ca exista ceva de iertat, iertarea devine imposibila. Cand insa vedem perfectiunea tiparului mai larg si se naste din interiorul nostru realizarea acelei lipse de defecte a tot ce a fost, vine si realizarea ca n-a fost niciodata nimic de iertat.

Si in acel moment, nu mai ai cum sa “oferi iertare”. Iertarea pur si simplu se coboara asupra ta precum lumina soarelui si esti in sfarsit Liber.

Liber de nevoia de a intelege. Liber de nevoia de a avea un Motiv. Liber de nevoia de a fi rezonabil (din englezescul Reason – Able = capabil de a da un motiv sau o motivatie).

Iertarea este starea naturala a mintii, starea pe care o radiaza o minte separata in sfarsit de nevoia ei neincetata de a gasi o cauza si un motiv pentru orice, pentru comportamentul ei, al altora, etc.

Iertarea este o traire completa a unui univers A-Cauzal, unde lucrurile nu se intampla PENTRU CA exista o cauza a lor, ci unde lucrurile pur si simplu “Se intampla”. A-Cauzalitatea pune capat odata pentru totdeauna logicii de tip PENTRU CA. “Pentru Ca” este limbajul mintii logice care opereaza din interiorul limitelor si normelor Cauzalitatii si care insista ca “Nimic nu poate exista fara sa fi avut o cauza care sa il fi creat”. A-Cauzalitatea dizolva acest tip de logica si il integreaza intr-o logica de complet alta factura, care insa opereaza mult mai eficient decat cea cauzala.

 

Orice forma de logica am folosi, orice fel de gandire “Rationala”, in forma curenta in care o folosim ea va fi tributara sistemului cauzalitatii. Sa iesi din sfera cauzalitatii (pe care o putem concepe ca pe o cutie) si sa gandim cum s-ar spune “Outside the Box”, este practic sa folosim o gandire care “N-are nici o logica”, deoarece este dincolo de logica, este din acea lume care inconjoara logica. Si gandirea Rationala pe care o folosim si care ne este atat de utila, este vrem, nu vrem, LOGICA, deci CAUZALA. Sa renuntam la cauzalitate este sa renuntam la logica. Iar daca renuntam la logica renuntam la previzibilitate. Iar daca renuntam la previzibilitate, universul devine imprevizibil, indescifrabil, ilogic. Este proverbiala “Deschidere a cutiei Pandorei”. Orice se poate intampla. Cand mintea renunta la Motivele, Rationamentele, Cauzele, Efectele si Logica ei, ce se intampla oare?

 

In lipsa Raspunsului Definitiv, a Motivului Irevocabil, sarim in gol si ne avantam in necunoscut. Si acolo nu ramane decat INTREBAREA. Si, asa cum bine stim din vietile noastre, MINTII NU-I PLAC INTREBARILE, in schimb MINTEA E MEREU FLAMANDA DUPA RASPUNSURI SI SOLUTII. Unde am fi fara cauzele, raspunsurile si solutiile noastre? Cine am fi fara ele?

Pentru mintea rationala si tri-dimensionala pe care o folosim in mod curent, pentru mintea Cauzala adica, conceptul de A-Cauzalitate nu are nici un sens. Si atunci Iertarea, care vine odata cu el va fi tradusa intr-un limbaj cauzal.

Mi-ai gresit, dar te iert. A existat o cauza pentru ce ai facut, si n-a fost o cauza tocmai ok, dar te iert. Acest fel de iertare cauzala intretine iluzia ego-ului ca exista separat si independent de restul lumii. Il poate face sa se simta nobil, bun, valoros, pentru ca iarta.

Doar cand acest Sine Individual e pregatit sa renunte la propria identitate si la aparatul mental al Cauzalitatii si Rationalitatii de care se foloseste pentru a intretine aceasta imagine de sine Iertarea ne poate Gasi.

Nu noi iertam. Cand renuntam la nevoia de a gasi o Cauza pentru orice si la nevoia de a oferi altora cauze pentru actiunile noastre, mintea noastra se detaseaza de dilemele emotiilor noastre si se inalta.

Si in acel moment, Iertarea ne Invaluie ca o lumina, si dupa ce ne scalda mintea si ne-o preschimba, lasand-o intr-un fel Renascuta, noi insine devenim Renascuti, redobandind inocenta originara a pruncului care odata eram: fara cauze, fara explicatii, fara notiuni de bine si rau, doar iubitori, doar puri, doar plini de incredere.

Sa fii astfel e sa iesi din canoanele Cauzalitatii. Sigur, legile lumii materiale tot vor respecta principii cauzale. Dar in acel moment vei putea vedea Matrix-ul. In acel moment vei intelege ce rol are credinta in intretinerea Matrix-ului.

Cauzalitatea este reala atata timp cat crezi in ea si inceteaza sa mai fie reala (pentru tine) atunci cand nu ii mai dai putere. Desi vei fi cu picioarele pe pamant, ducandu-te la serviciu si castigand bani munciti luna de luna, vei pasi in alta lume, mult mai imprevizibila, mult mai “nebuna”, in care nimic nu e explicabil, dar totul e descriptibil.

Oare cum e sa traiesti fara cauzele si motivele pe care mintea le cauta neincetat?