Ce ne distruge relatiile – Partea 1: NEINCREDEREA

Fara indoiala, si nu e nevoie de nici o cercetare pentru a confirma asta, Relatiile sunt cea mai importanta resursa si catalizator al calitatii vietii. Ele pot fi ceea ce ne sustin o stare generala de bine, de fericire si implinire, sau dimpotriva, ne pot arunca in entropie, ingrijorare si chiar depresie.

Nu suntem dependenti de relatii, dar ele reprezinta componenta fundamentala a vietii noastre.

Sigur, exista o relatie (doua de fapt) mai importante decat orice alte relatii si pana nu le rezolvi pe astea, celelalte vor trage ponoasele si vor fi dezechilibrate mereu. Dar nu sunt aici sa vorbesc despre acele doua relatii, ci despre relatiile cu Ceilalti, in special relatiile cu cei dragi.

Cele mai importante doua relatii din viata oricarui om, culmea, nu sunt cele cu Ceilalti.

Cele mai importante doua relatii (independent de credintele si preferintele particulare ale oricarui individ) sunt

  • Relatia cu Sine
  • Relatia cu Divinitatea (unii se aricesc cand aud „Dumnezeu”, pt ca nu le place conotatia religioasa)

 

Sa stabilim de la inceput. Pana nu ai o relatie pozitiva, de prietenie si iubire cu Sinele tau (atat cel local, personal, cat si cel Extins, Transpersonal) si cu Divinitatea, celelalte relatii vor fi mereu in dezechilibru pentru ca NU AU CUM SA FIE ALTFEL. Echilibrul se extinde asupra relatiilor exterioare in momentul in care el este cultivat constient si stabilizat la nivelul interior (adica in relatia cu Sine si cu Divinitatea)

 

Deci daca nu mai citesti nimic altceva din acest articol, ramai cu asta. Daca vrei ca relatiile tale cu CEILALTI sa fie mai pozitive, mai echilibrate, mai implinitoare si sa nu mai fie sursa de frustrare, dezamagire, ingrijorare, sursa dezechilibrului din relatiile tale EXTERNE nu e in ei sau in relatia cu ei, ci in relatiile tale INTERNE, cu Sinele tau personal si transpersonal si cu Divinitatea.

 

RELATIILE CU CEILALTI – FACTORI DE RISC

1. INTELEGEREA LIMITATA

Pentru 70% din populatie (cei care stiti Human Design – pentru Generatori), nu ai cum sa ii intelegi pe ceilalti pana nu te intelegi pe tine. De fapt, nu ai cum sa ii intelegi pe ceilalti punct. Sunt un pic dur cu afirmatiile. Nu inseamna ca nu ii poti intelege deloc, ci doar ca pentru a intelege o alta persoana, nu o vei intelege in mod direct, prin intermediul propriului ei sistem de procesare a informatiilor si valorilor, ci prin sistemul tau. Va fi o munca de „traducere” mai mult decat una de „perceptie”. Si asta inseamna ca vei intelege persoana din fata ta, nu atat de mult „asa cum este ea”, ci mai degraba „asa cum esti tu”.

Pentru multe persoane asta e extrem de greu de dus si vor nega acest adevar cu o energie intensa. Ne place sa ne stim in controlul vietii noastre, si cum am putea fi in controlul vietii noastre daca nu ii intelegem direct si nemijlocit pe ceilalti?

Pe aceasta intelegere ne bazam atitudinea noastra fata de ei, pe aceasta intelegere stim „unde sa ii incadram”, ce etichete sa le punem si cum sa ne raportam la ei pe baza etichetelor pe care le-am pus.

Dar daca nu ii percepem „asa cum sunt ei” – direct si nemijlocit, ci prin prisma a „cum suntem noi”, de unde stim daca eticheta pusa e ceva ce le apartine celorlalti, sau daca e ceva specific felului nostru de a procesa informatia din exterior?

Nu ne place incertitudinea, nu ne place sa nu stim SIGUR. Si atunci, eliminam subiectivitatea si declaram ca „noi ii percepem si intelegem pe ceilalti asa cum sunt ei si cu asta basta”. Pare simplu, ai eliminat o gramada de complexitate din ecuatie.

Doar ca de fapt ti-ai complicat viata incercand sa elimini complexitatea.

 

Hai sa plecam de la o perceptie smerita asupra capacitatilor noastre de perceptie si intelegere, ca sa lasam loc de buna-ziua. Hai sa plecam de la conceptia ca desi vedem multe si intelegem multe, in ce priveste relatiile inter-umane, cu toata empatia, intuitia si agerimea mintii pe care o avem, abilitatile noastre (ale tuturor) de a-l citi si intelege pe celalalt sunt reduse.

Ele pot fi cizelate, pot fi sporite, dar ca rasa umana avem o limitare in privinta a cat de clar il putem percepe si intelege pe celalalt. Nici macar cel mai empatic si cel mai lucid om nu va putea sa „perceapa” sau „inteleaga” cu adevarat bine pe altcineva.

Asta nu inseamna ca putinul pe care il putem percepe si intelege nu ne ajuta. Este un real ajutor sa fii empatic, sa poti (intr-o mica masura) sa simti cum simte celalalt, nu cum simti tu.

Stiind ca oricat de competenti am fi la perceperea si intelegerea celorlalti, nici un om nu va fi cu adevarat „foarte bun” sau „foarte competent”, nici macar daca are vreun talent nativ, cursuri gramada sau o facultate, NE PUTEM RELAXA.

 

Nici noi nu ii vom putea „citi” sau „intelege” bine pe ceilalti, dar nici ei pe noi.

Si atunci nici noi nu avem de ce sa fim rusinati ca nu i-am inteles adecvat pe ceilalti in contextul lor, dar nici ceilalti nu au de ce sa se crispeze ca nu ne-au inteles pe noi.

De asemenea, nici noi n-avem de ce sa ne atacam ca „aoleu, nu m-ai inteles asa cum ma inteleg eu”, dar nici ceilalti n-au de ce sa se atace pentru ca nu i-am inteles cum se inteleg ei insisi.

O astfel de abordare smerita lasa loc de buna ziua, si o cred cu mult preferabila abordarii curente care spune „Unii oameni pur si simplu au talent sau pregatire in a-i percepe si intelege aproape perfect pe ceilalti: a le intelege intentiile, motivele, emotiile, etc.”

 

Lasand loc de buna ziua si smerindu-ne un pic stiind ca, cel mai probabil si noi vom face erori (considerabile) in a-i percepe, incadra si intelege pe ceilalti, emotiile si intentiile lor, dar si ei vor face erori in a ne percepe, incadra si intelege pe noi, ne putem relaxa si rade de cat de inselatoare pot fi perceptiile si intelegerile noastre.

 

2. MODELUL HEXAGRAMEI A FACTORILOR DE RISC IN RELATII

 

Hai sa trecem acum la factorii de risc in relatiile apropiate. Voi folosi modelul I-Ching al Hexagramei, cu cele doua trigrame, cea inferioara (primele 3 linii) si cea superioara (liniile 4, 5 si 6), pe care il voi traduce in limbaj emotional al relatiilor.

Vom porni „De la coada la cap”, incepand nu cu linia 1, care este la baza hexagramei, ci cu linia 6, care este cea mai la suprafata. Fiecare „strat” ascunde un alt strat sub el, si, asemenea unei cepe, poti dezvalui strat dupa strat pana ajungi la miez.

 

6. NEINCREDEREA

Teme secundare: Separarea, Alienarea, Izolarea, Excluderea, Ignorarea

Nu voi intra in tema liniei 6 a hexagramei, pentru asa ceva avem alte categorii de posturi. Acesta e un post pe Relatii, asa ca asa va ramane.

E clar ca neincrederea distruge relatii, asta nu mai e nevoie sa explicam. Si totusi, daca stim clar ca neincrederea distruge relatii, de ce o cream, de ce tinem de ea cu dintii, de ce simtim „Nu stiu, dar nu pot sa am incredere in tine, desi sunt in relatie cu tine. Si nu vreau sa rup relatia, dar tot nu voi avea incredere in tine, pentru ca nu-mi inspiri incredere”?

Ei bine, Neincrederea joaca un rol defensiv UTIL, si sincer, in momentul cand ceva ne este util in atingerea unui obiectiv intern, pentru creierul nostru nu mai conteaza daca el ne este nociv noua sau altora. Ce mai conteaza? E util, isi indeplineste eficient sarcina, deci e VALOROS, il pastram.

UTIL SI SANATOS INUTIL, DAR SANATOS
UTIL SI NESANATOS INUTIL SI NESANATOS

 

Unele lucruri sunt atat Utile cat si sanatoase pentru noi, spre exemplu sa ai incredere in oameni. Sigur, uneori asta te poate face lenes si din incredere „te culci pe o ureche” si nu vezi ca vreun prieten a luat-o razna, caz in care iti spui „N-ar fi trebuit sa am incredere in el”.

Ei bine, nu-i chiar asa. Uneori oamenii vor face lucruri la care nu ne asteptam, dar daca asta ne face sa le retragem increderea, facem o mare greseala, pentru ca in absenta increderii, e ca si cum am avea o masina care nu mai are deloc rezistenta la rugina. Curand ea va rugini si nu va mai fi buna de nimic.

 

Cum ne este „Utila” Neincrederea?

Ei bine, neincrederea ne ajuta sa ne izolam de o experienta pe care nu o intelegem sau pe care o gasim dureroasa, de o persoana, de o situatie. Ea „Taie Conexiunea” cu experienta, persoana, situatia dureroasa. Si pare ca in acea izolare suferim mai putin.

E ca si cum am EXCLUDE, sau am EXILA ceea ce nu ne place din viata noastra.

Imagineaza-ti cum ar fi sa ai puterea de a EXCLUDE din viata ta ORICE nu iti place. Pare ceva util, nu?

Nu-ti place o persoana, o excluzi. Nu-ti place un sentiment, il excluzi. Nu-ti place o anumita parte dintr-o persoana, O EXCLUZI.

Si atunci, in jurul tau vor fi doar acele lucruri pe care nu le-ai exclus, doar acele lucruri care „nu te deranjeaza”. Nimic rau in asta, nu? Ce e rau in a fi inconjurat doar de lucruri pe care nu-ti vine sa le excluzi din viata ta. Nimic, nu?

 

Pericolul de a Exclude

A exclude este mult mai mult decat a spune NU. Nu este doar NU, este „pastreaza distanta”. A exclude este „piei din ochii mei, sa nu te mai vad in veci!” A exclude este a arunca ceea ce te deranjeaza in vid, unde este anihilat si de unde nu mai poate fi recuperat. Vidul este asociat si cu uitarea permanenta, cu acea uitare unde nici nu-ti mai aduci aminte ca ai uitat ceva, unde ce este aruncat in vid este complet sters din intreaga istorie, ca si cand nici n-ar fi existat vreodata.

 

De fiecare data cand raspundem la o emotie interna negativa Excluzand, Exiland presupusa „cauza” din viata noastra, ne mai scindam un pic personalitatea, mai aruncam in vid o parte neconfortabila a personalitatii noastre.

Da, chipurile ramanem doar cu acele „parti” din noi cu care nu suntem neconfortabili. Vor fi destule, vor da impresia de totalitate. Dar vom fi departe de a fi intregi. Unele parti din noi, pe care altii doar ni le pun in fata, le vom fi aruncat de mult in vid, le vom fi exilat atat de puternic (probabil pentru ca ne-au durut foarte mult) incat recuperarea lor si reintegrarea lor va parea aproape imposibila.

Si totusi, de fiecare data cand aruncam ceva in vidul interior pentru ca simtim ca ne genereaza o stare neplacuta, vidul interior creste si nimic nu poate umple acel vid.

Cu cat vidul creste ne simtim mai alienati, mai exclusi, mai separati de lumea asta. Dar nu realizam ca noi ne crestem vidul interior, aruncand in el acele lucruri pe care vrem sa le excludem din viata noastra.

E doar un instinct de aparare. Cum sa nu vrei sa excluzi sau sa „pui in carantina” acele lucruri care te deranjeaza. Cum sa zici „da, vreau sa strang la piept si sa ofer iubire in principal acelor lucruri pe care as prefera sa nu le experimentez si sa nu le am in preajma in viata mea”.

 

Vindecarea Neincrederii

A vindeca tema Neincrederii, care este energia de fond ce duce la Excluziune, Alienare si Exilare este asemanatoare cu a te duce de bunavoie intr-un spital unde oamenii au ciuma si a-i tine de mana, a-i strange in brate si a le oferi iubire.

Da, vindecarea nu e un proces placut niciodata, dar rezultatele merita. Este tendinta naturala a psihicului de a vrea sa stea cat mai departe de lucrurile care „il dor”. Si parte din acest mecanism este Excluziunea, punerea in carantina, exilarea.

Doar ca, desi util, acest proces e nociv deoarece ne „amputeaza” acele parti din noi pe care nu am vrea sa le avem sau sa le vedem.

Intrarea metaforica in carantina unde sunt oamenii cu ciuma si strangerea lor la piept este procesul invers Exilarii. Ce ai exilat din tine, ce a fost la un moment dat prea dureros pentru a putea fi constientizat, inteles si acceptat este acum luat in brate si reintegrat cu iubire in intregul care esti.

Si astfel, frantura de sine cu frantura de sine, Sinele se reintregeste, devine complet, si vidul in care aruncasem cioburi, franturi din Sinele nostru devine tot mai mic pe masura ce acele franturi sunt recuperate din vid si reintegrate in Sinele nostru.

 

Daca neincrederea este lasata libera, treptat treptat ne vom insingura din ce in ce mai mult, vom exclude progresiv tot mai multe lucruri, tot mai multi oameni, tot mai multe experiente. Excluzand ce „nu ne place” excludem in acelasi timp ceea ce „ce nu ne place” ne poate aduce.

Este tendinta psihicului de a crede ca „ce nu ne place” nu face parte din noi. Daca ar face organic parte din noi, n-ar avea cum sa nu ne placa. Si atunci, reactia de exilare este asemanatoare cu a sistemului imunitar care se uita si zice „Corp Strain, VIRUS, Eliminati sau bagati in carantina. Asta nu e parte din noi”

Virusii sunt compusi biologici si acolo sistemul imunitar ne serveste bine. Dar avem si un sistem defensiv PSIHOLOGIC, care exileaza din sistem tot ce identifica drept „Asta nu imi place, deci trebuie ca asta nu sunt eu”. Noi credem doar ca ne tine sistemul „curat” de tot ceea ce nu suntem.

Nu este deloc asa. Noi „Suntem” tot ce exista in jur. Sigur ca Eu-ul local e individualizat, localizat si nu este „Totul”. Dar sinele nostru extins este. Si sinele nostru Extins (de care multi ar prefera nici sa nu auda, pentru ca e al naiba de inconfortabil) comunica mereu cu sinele nostru Local si incearca sa il aduca mai aproape de el.

Bineinteles, sinele nostru Local, personal (cine credem noi ca suntem) nu vrea asta. El vrea sa fie „Eu”, nu „Totul”. Si atunci numeste ceea ce sinele extins ii trimite „nu eu, asta e material de exilat, asta n-are ce cauta in sistemul meu sau eu n-am ce cauta ca parte a sistemului asta”.

 

Vai, cat se inseala!

Asta e, oameni suntem si ne putem da cu capul de ele cat vrem. Dar sa nu ne mai intrebam „de ce ma simt atat de incomplet”, „de ce simt ca viata nu are sens”, „de ce ma simt atat de exclus, invizibil, ne bagat in seama”

PENTRU CA REFUZAM CHEMAREA SINELUI NOSTRU EXTINS catre sinele nostru local. Pentru ca refuzam sa integram in noi ce ni se da sau pentru ca refuzam sa ne lasam integrati de organisme mai mari decat noi.

Fie excludem din sistemul nostru intern (sa zicem din personalitatea noastra) anumite caracteristici, fie cineva vrea sa ne includa intr-un sistem sau grup care nu ne place, cu care simtim ca n-avem nimic in comun. Si nu doar ca ii spunem „Nu”, dar ne excludem de-a dreptul (Nu vreau sa am nimic de-a face cu grupul asta, nu ma mai invita!)

 

DE CE FUGE SINELE LOCAL DE CEL EXTINS?

E doar un fel de a ne proteja individualitatea, conceptia noastra localizata despre sine. Pentru Sinele Local, sinele nostru Extins este UN PERICOL. Pentru ca, simte sinele local, individualitatea, unicitatea sa va fi exclusa, anihilata, va intra in anonimitate daca devine „inca un contribuitor anonim intr-un mare sistem de contribuitori anonimi”.

Numai cand suntem gata sa renuntam la identitatea noastra locala pentru a o imbratisa pe cea Totala, Extinsa, numai atunci suntem gata sa renuntam la prima linie de aparare in fata celorlalti: NEINCREDEREA care ducela Excluziune si Exil.

 

In acel moment, cand intelegem ca sinele local nu va fi anihilat, ci va fi transformat si isi va gasi cu adevarat unicitatea doar alaturi de unicitatile celorlalti care o vor potenta pe a sa prin diferentele lor, nu vom mai exclude nimic si pe nimeni.

S-ar putea sa continuam sa spunem „nu”, dar Nu nu va mai fi Exclus!

Pentru ca atunci cand cineva afectat de neincredere spune NU, de fapt nu spune nu, ci EXCLUS.

 

Acestia sunt oamenii care, culmea, se simt cei mai exclusi dintre toti. Desi in realitate toata lumea ii iubeste si ii respecta, ei nu vor ajunge usor sa recunoasca asta drept adevar. Vor simti in individualitatea lor mai degraba ca ceilalti ii ignora, ii exclud, nu dau doi bani pe ei, sau dau mai multi pe altcineva.

Bineinteles, toate astea sunt plasmuiri ale mintii care vede prin lentila neincrederii, pentru ca asta este neincrederea, O LENTILA prin care perceptia trece inainte sa ajunga sa fie perceputa.

Atata timp cat privim si lentila neincrederii este acolo, tot ce vedem va fi distorsionat si nu putem crede nimic din ce vedem. De fapt atata timp cat exista orice lentila negativa ea va distorsiona perceptia realitatii INAINTE ca noi sa o percepem.

 

Antidotul: CREDINTA

Mai tii minte ca am zis ca exista doua relatii care sunt fundamentul oricaror altor relatii? Relatia cu Sine si cea cu Divinitatea.

Ele sunt relatiile corespunzatoare bazei si varfului hexagramei. La baza este prima linie din cele 6  care vorbeste despre RELATIA CU SINE.

La varf, sau „pe acoperis” se afla linia 6, care este un pod, o legatura cu sinele nostru Extins, Total. Iar acest sine se afla in taramul Divinitatii, este unul din multele aspecte ale Divinitatii.

Simti neincrederea afectandu-ti perceptia de zi cu zi? Simti cum uneori simti un impuls puternic de a exclude experiente, oameni sau trasaturi din viata ta si de a le lasa excluse?

Antidotul pentru otrava Neincrederii, a Separarii este CREDINTA.

„Bine Cata, dar eu am Credinta!”

Foarte bine, exista niveluri si niveluri de credinta. Daca ai credinta asa cum zici, deja esti initiat, cel putin pana la un punct. Poate credinta ta, asemenea apei, sa se infiltreze si mai adanc in fiinta ta, pana iti atinge inima? Cu cat mai adanc se infiltreaza credinta, cu atat mai mult ea poate spala neincrederea aflata in straturile profunde ale fiintei.

Aproape orice om are cat de cat credinta. Asta e echivalentul apei care a spalat neincrederea de la suprafata fiintei. Dar avem neincredere nu doar la suprafata, ci si la nivelurile mai subtile, mai adanci ale fiintei. Acea neincredere e mult mai greu de spalat, pentru ca de obicei credinta nu se infiltreaza chiar atat de adanc. De multe ori nici nu banuim ca exista niveluri mai adanci ale fiintei noastre, pentru ca atentia noastra constienta e prea ocupata cu treburile lumii exterioare ca sa sondeze adancimea propriului sine.

Dar sinele nostru este Adanc, si desi la suprafata credinta se poate sa se fi infiltrat, mai are inca mult de lucru, mai are straturi si straturi de neincredere de spalat.

 

Nu vom scapa complet de neincredere si de naravul de a exclude, de a ne exclude si de a exila. Va exista probabil intotdeauna, la un strat foarte foarte adanc al fiintei noastre macar un dram de neincredere, de indoiala. Si ca orice buruiana, de acolo el poate creste spre suprafata.

Dar atata timp cat credinta noastra in Divinitate si in Bunatatea si lumina originara a oamenilor este vasta, moale si se poate infiltra, avem in inima noastra antidotul pentru Rugina Relatiilor care este Neincrederea.

 

Relatiile fara Neincredere

Cum ar arata relatiile fara neincredere?

Am putea vorbi despre „Cele sase terase ale Raiului”, cate una pentru fiecare linie. Aceasta ar fi terasa cea mai de sus. Cum ar arata masinile daca nu ar mai exista praf si rugina?

Daca n-ar mai fi nevoie sa le lustruim sau sa le curatam de praf, pentru ca n-ar exista praf sau rugina de care sa fie curatate?

Neincrederea este un COROZIV al relatiilor. Atunci Credinta in lumina proprie si al celuilalt este nu doar un anti-coroziv si anti-static, dar este agentul care tine relatiile vesnic de parca doar ar fi iesit din foliuta.

Stralucitoare mereu ca-n prima zi.

Cei ce au credinta nu mai necesita „motive pentru a avea incredere”. Nu poti cere „motive” rationale pentru care crezi in cineva, si cine le cere, nu crede cu adevarat.

Credinta nu e ceva mental. Neincrederea este pur mentala.

Credinta o anihileaza pentru ca nu joaca jocul mental al „logicii, rationamentelor, dovezilor si justificarii” cu care neincrederea ne convinge sa o credem.

„A crede” pe cineva sau ceva e cu totul si cu totul altceva decat „A avea incredere” in (lumina, divinitatea) tine sau in altcineva.

Credinta iti da incredere, dar nu te face sa „crezi” in nici un argument, in nici o logica.

Si atunci ceea ce sustine Neincrederea este dat peste cap. Nu stie cum sa joace jocul credintei. Pentru ca Neincrederea crede si ea, dar crede in Logica, in argumente, in motive, in rationamente.

Credinta crede in lumina, in bunatatea ce e sadita in fiecare om.

In fata la astfel de lumina, crezi ca logica mai are vreo putere, sau este nevoita sa caste bine ochii, sa ramana cu gura cascata si sa se dizolve intr-un mare Wooooow al splendorii luminii.

 

Atunci, abia atunci, adevarata natura a logicii este dezvaluita. Ea nu e aici ca sa construiasca argumente, ci ca sa fie minunata de ceea ce budhistii numesc „natura luminoasa a mintii”.

 

CE INSEAMNA ASTA PENTRU TINE?

Sigur, poate e o poveste frumoasa ceea ce tocmai ai citit. Am calatorit prin niveluri de frecventa, de la cele mai joase pana la cele mai rafinate. Dar hai un pic inapoi pe Pamant, ca maine avem munca si viata nu o sa isi schimbe ritmul doar pentru ca ai gustat un pic de nectar divin.

 

Ce facem cu toata calatoria asta pe care am facut-o?

 

Ei bine, NU EXISTA OM CARE SA NU FIE AFECTAT (macar in parte) DE NEINCREDERE in relatii.

  • Fa-ti un audit al felului cum neincrederea iti denatureaza perceptia. In unele locuri neincrederea va fi puternica, in altele mai putin puternica sau deloc
  • Exista locuri unde iti vine usor sa ai credinta (in tine, in ceilalti, in ceva, orice). Daca da, inventariaza-le si pe astea
  • Poate iti e peste mana, dar incearca sa faci o „harta” pe o foaie de hartie unde sa desenezi prin culori mai inchise sau mai deschise zonele din viata ta unde neincrederea e foarte densa si unde neincrederea e mai putin densa sau chiar absenta. Stii, ca hartile alea cu temperaturi de la Meteo
  • Ia-ti niste timp si tine un jurnal, sau scrie intr-un word despre felul cum neincrederea iti afecteaza relatiile cele mai dragi. Incepe cu cele mai apropiate relatii, dar pe rand. De exemplu, alege o relatie, si timp de o saptamana, cand iti gasesti timp in fiecare zi, contempleaza cum neincrederea pe care o porti in tine afecteaza felul in care vezi relatia sau felul in care te simti vazut/a in relatie. Saptamana urmatoare, alta relatie, si tot asa. Pana peste 6 luni ar trebui deja sa ai cat de cat un inventar al relatiilor tale principale si a felului cum (probabil) neincrederea ce o porti le afecteaza
  • Gaseste ceva sau pe cineva pe care ai simtit candva nevoia sa il excluzi din viata ta (poate a fost ceva prea dureros atunci), si fie fa acel lucru acum (daca era un lucru) sau ia legatura cu acea persoana (daca era o persoana). Nu te forta totusi. Nu am spus „fa lucrul pe care simti cea mai mare nevoie sa il excluzi din viata ta”. Incet-incet. Incepe cu lucruri mici, sau cu persoane fata instant knockout review de care nu te simti atat de exclus/a sau pe care nu simti nevoia sa le excluzi atat de mult. Incet – incet vei putea avansa la a include in viata ta lucruri mai dureroase, sau vei putea sa te lasi inclus/a in grupuri si activitati unde in mod normal n-ai fi pus niciodata piciorul. Tine minte aici NU TE FORTA! Incet dar sigur, altfel poti da totul peste cap si rezultatele nu vor fi deloc placute.
  • Gaseste sau construieste o relatie cu Divinitatea. Nu trebuie sa fie Dumnezeu sau orice alt zeu. Daca nu-ti place nici un „Zeu” existent, construieste-ti tu unul, cum iti place tie. Important e sa existe de un fel sau altul o „forma” oricat de eterica a Divinitatii, ca sa te poti raporta mai usor la ea. Si porneste o conversatie de o viata. Poti sa o faci in scris, sau in timpul tau de contemplatie. Nu conteaza, atata timp cat porti in tine acea entitate divina cu care esti mereu in Dialog.

 

 

Sper ca toate astea te-au ajutat intr-un mod nu doar filosofic, ci si practic.

Data viitoare vom discuta despre tema celei de-a 5-a linii: PARANOIA, asa ca te astept atunci.

Pana data viitoare, iti urez ca intotdeauna: ZAMBESTE DIN INIMA!