Poate mai important decat sloganul classic New-Age “Esti creatorul propriei tale realitati” ar fi cazul sa ne indreptam atentia asupra altui adevar cu implicatii mai profunde:

Ii investim si suntem investiti de altii cu autoritate, cu abilitatea de a emite adevaruri absolute pentru altii, care nu mai au nevoie de cercetare, de intelegere sau de interiorizare pentru a fi absorbite. Da, cu alte cuvinte, cuvantul nostru e lege pentru altii, nu atat de mult pentru ca le-am cerut noi, ci pentru ca ne-au dat aceasta putere cu de la ei putere, fara sa ne intrebe, ca si cand ar fi un mare cadou.

Ce  inseamna asta ?

Desi la nivel absolut nimeni nu poate cu adevarat crea in realitatea altcuiva, pentru ca realitatea lui este creata in totalitate de gandurile lui, atat cele constiente cat si cele inconstiente, la nivel relativ, nu doar ca putem sa cream in realitatea altcuiva, dar exact asta si facem.

Ceilalti ne-au atribuit, fara voia noastra virtutea de a fi surse de adevar. Chiar daca nu sunt interesati de adevarul universal, vor lua de bun adevarul nostru personal. Spre exemplu, daca ii spui prietenului sau iubitei ca nu isi respecta niciodata termenele limita si promisiunile si ca tu respecti oamenii care fac asta, putin le pasa ca ce declari este in mod absolut fals despre ei, pe ei ii va deranja nu universalitatea afirmatiei tale, ci faptul ca tu chiar crezi ce crezi. Vor fi indignati nu pentru ca ai dreptate, ci pentru ca tu chiar gandesti ca nu vrei sa ii respecti pe un criteriu asa de trivial cum ar fi ca nu isi respecta termenele limita. Vor fi cu atat mai indignati daca si tu uneori, sau deseori nu le respecti pe ale tale.

Transferul de autoritate

Asta pentru ca inconstient, ei ti-au dat puterea autoritatii, puterea de a crea in realitatea lor. Realitatea lor e creata de ei insisi, dar atata timp cat esti in viata lor e creata si de tine si de toti ceilalti carora le-au dat voie. Oricum, nu ceilalti sunt importanti, ci tu, faptul ca tu poti crea semnificatii.  La nivel mai profund, tu esti responsabil de semnificatiile pe care le atasezi actiunilor si caracterelor celorlalti, pentru ca ei vor lua personal de bun tot ceea ce tu afirmi.

Si sa dea Dumnezeu ca ceea ce tu afirmi sa nu se pupe cu felul cum ei aspira sa fie perceputi, ca vei simti toata autoritatea ce ti-a fost data intorcandu-se ca un bumerang impotriva ta. Pe cat e de magulitor sa te bucuri de pretuire si lauda atunci cand parerile tale alimenteaza imaginea pozitiva de sine a celuilalt, pe atat de dureros e cand parerile tale o submineaza, pentru ca vor avea aceeasi forta.

Originile transferului

Cu totii am fost copii. Cu totii am avut parinti. Chiar daca nu ei au fost figurile de autoritate ale noastre, cineva tot a fost. Si sansele sunt ca acel cineva si-a conditionat aprobarea si dragostea de care parea ca depinde insusi supravietuirea noastra de transferul nostru de autoritate catre el. Daca el spunea ca suntem minunati, atunci nu aveam vreun cuvant de spus : eram minunati si cu asta basta ! Daca spunea ca suntem rai si meritam pedeapsa, aidoma, oricat am fi protestat ca nu e asa, nu ne puteam opune, consecintele ar fi fost prea grave !

Si atunci, din pruncie am invatat sa asociem primirea acceptarii, aprobarii, a dragostei, in esenta a SUPRAVIETUIRII cu transferul de autoritate, atat de puternic incat acum cele doua sunt absolut inseparabile, desi avem claritate ca de fapt nu sunt legate. Transferul de autoritate ne-a devenit de-a dreptul reflex, acum e imposibil sa nu il facem. Ii simtim efectele nocive, dar nu mai avem putere sa luptam impotriva lor, pentru ca acea putere este exact puterea cu care s-a hranit transferul pana acum. El a crescut puternic, iar noi tot mai slabi in fata lui.

Si vestile bune ?

Vestile proaste sunt ca oricat de mult ne-am dori sa nu mai fim tintele transferului de autoritate al celorlalti catre noi, nu il putem opri. Ei vor avea in continuare motivatia sa isi transfere parte din autoritate catre noi si nimic din ce-am putea face nu ar putea sa previna asta.

Vestile bune sunt ca noi ne putem opri, ne putem lua inapoi puterea pe care noi insine am imprastiat-o in ceilalti si le putem lua inapoi si presupusa ”vina” de a atribui semnificatii pe care nu le dorim comportamentelor noastre. Nu putem da vina pe ei pentru ca in continuare cred ca nu au de ales. Pentru ei, sentimentul ca daca afirmam despre ei ca nu sunt eficienti, aceasta inseamna ca nu ii respectam, nu ii vrem, ii iubim si vrem cu orice pret sa ii defaimam in timp ce noi ne simtim mai buni decat ei e cat se poate de real.

Vina pe care o dau pe noi pentru presupusele noastre calomnii este de fapt dorinta lor catre reintregirea puterii personale, catre recapatarea suveranitatii depline pe care noi o traim. Atata tot ca dorinta de reintregire devine vina pentru ca ei se revolta nu impotriva noastra, ci impotriva neasumarii dorintei lor de reintregire.

Simptome

Daca cineva drag te culpabilizeaza pentru faptul ca simti despre el sau actiunile lui ceva negativ, in mod sigur acea persoana cauta sa se reintregeasca pe sine.

El va credea cu toata taria ca ceea ce il deranjeaza si ce culpabilizeaza este atitudinea ta critica la adresa personalitatii sau comportamentului sau. Nu il deranjeaza daca e adevarat sau nu ca o critica ar fi meritata, ci faptul ca ai putea sa tii critica pentru tine si sa nu o ”versi” pe el. Ai putea sa ”iti asumi” ceea ce simti si sa duci singur povara.

Bineinteles, tu stii ca nu ai asemenea ganduri negative la adresa lui si ca desi poate ai dorinte, cu siguranta nu il consideri pe el responsabil de indeplinirea lor si astfel culpabil de lipsa intentiei sau a capacitatii de a le indeplini. Dar pe el nu il ajuta cu nimic sa se simta vinovat sa admita ca gandurile pentru care el te acuza sunt complet inexistente. El simte ce simte, iar ce simte, obiectiv sau nu, formeaza adevarul lui subiectiv, baza pentru atitudinea lui.

Cum sa inceteze toate astea?

Normal ca vrei ca acuzele sa inceteze si el sa vada ce vezi tu, ca nu a fost niciodata criticat. Imi pare rau sa iti spun, dar dorinta ta nu are cum sa fie implinita. Omul de langa tine are nevoie sa se simta vinovat. Oricat de contraintuitiv ar parea, aceasta miscare il va aduce mai aproape de propriul lui sine mai repede decat realizarea iluziei.

Dar e o nebunie, vei spune. Cum e posibil ca ceva esentialmente fals sa il aduca mai aproape de adevar? Asa este, e o nebunie. Dupa orice sistem de logica liniara, e o nerozie! Atata tot ca constiinta nu functioneaza dupa o logica liniara. Poate cel de langa tine va realiza efectele inconstientei lui, ii va parea rau pentru ele, dar nu isi va realiza inconstienta insasi. Nu va accepta pentru nici un moment ca ti-a transferat responsabilitatea cu privire la definirea a ”cine este el”. Sa ii ceri sa o faca inseamna sa ii incalci liberul arbitru.

Cand va fi gata, va inceta. Cand va fi EL gata, nu cand vrei tu. Tu vrei sa inceteze acum. E normal sa vrei asta, vrei ca acuzele sa inceteze. Te inteleg, cine n-ar vrea. Totusi, dorinta nu iti va fi implinita. Sau iti va fi, cine stie. Acel ”cand va fi el gata” poate fi oricand: azi, maine sau NICIODATA. Realist vorbind, ar putea fi niciodata. Omul acela ar putea muri tot invinuindu-te ca pastrezi o parere despre el care este altceva decat ceea ce el ar vrea sa crezi despre el.

In incheiere

Faptul ca iti pasa asa de mult despre parerea lui despre tine ar trebui sa iti dea de gandit. Inteleg ca tii la el, ca il respecti, il admiri, il iubesti si nu vrei sa traiesti fara el daca se poate. Vreau sa fii fericit. Dar de ce iti legi fericirea in continuare de necesitatea ca el sau ea sa aibă o parere imaculata despre tine. De ce ii acorzi acea putere? De ce faci si tu insuti transferul care te face pe tine sa suferi? Iti dai seama oare ca in acelasi timp tu ii faci lui ceea ce iti face si el tie? Ambii pretindeti de la celalalt sa aibă o parere buna despre persoana voastra?

Iti doresc ca intotdeauna ”Zambeste din inima” si iti las mai jos link-ul catre newsletter ca sa ramai la curent cu noutatile Loveinlife.ro