Coaching-ul in Romania – O profesie moarta?

 

coach

ATENTIE! Acest articol este un Pamflet. Nu luati nimic din ce cititi aici prea in serios.

Conform unui articol publicat de linkedin.com pe care il gasiti AICI, Romania ocupa, cu o pondere de 0,28% din populatia globala, locul 56 in lume ca numar de locuitori.

Si totusi, exista un clasament in care suntem pe locul 2, imediat dupa SUA si mai sus decat orice alta tara din lume: Numarul de Coachi certificati de John Maxwell Team, unde avem 450 din 8000 de Coachi la nivel mondial.

Avand in vedere ca John Maxwell Team este cunoscuta si are membri in foarte multe tari, ne-am astepta ca pastrand proportiile sa avem o pondere intre Coachii acestei echipe proportionala cu populatia noastra.

Dar surprize, surprize, egalitatea nu se pastreaza si doar SUA are mai multi coachi ca noi in John Maxwell Team.

Este aceasta organizatie singura organizatie care certifica coachi in lume? Nicidecum. Nu este o masura universal valabila. Dar faptul ca suntem pe locul 2 in acel clasament ne dezvaluie un Trend in Romania:

Romanii se viseaza Coachi, adica un fel de „datatori profesionisti de sfaturi”.

Idealismul nu ne-a lipsit niciodata noua romanilor. Am visat mereu la bani pe degeaba si am simtit ca datorita istoriei noastre, cumva la cat am suferit (nu noi, ci stramosii nostri) si la cat de oprimati si cotropiti am fost, cumva acum viata ne e datoare sa faca sa pice bani din cer pe degeaba si in timp ce altii lucreaza si trudesc, noi sa zicem „lasa ca au trudit si au murit pentru bunastarea noastra stra-stra-strabunicii nostri”

Stiti voi un Roman care nu e gata sa-ti dea un sfat? Eu nu prea! Stiu ca fac satira acum si ca nu e tot ce zic adevarat, dar pe bune, gluma aia ca „Romanul e bun la toate, pana il pui sa iti faca o demonstratie practica”, n-o avea si un sambure de adevar?

Nu spun ca nu suntem specialisti buni si ca nu putem rezolva unele situatii si probleme complexe. Dar e ceva in mentalitatea noastra care ne face sa ne simtim „buni la toate”. Sincer nu vad asta ca pe o problema. Fix mentalitatea asta ne face sa perseveram, sa inovam (chiar daca inovatia aia e mai mult munca de mantuiala si carpire uneori) si sa rezolvam intr-un final (chiar daca doar partial) probleme la care altii care nu sunt atat de „increzatori in expertiza lor nelimitata” ar fi mai realisti si s-ar da batuti.

Nu suntem nemti, sa lasam pe profesionisti sa se ocupe si sa spunem „Nu stiu nene sa rezolv problema asta”. In Romania sa „nu stii” e ok, dar sa admiti deschis ca „nu stii” sau ca „nu te descurci” nu mai e deloc ok. Te faci de rusine daca „nu stii” sau „nu te descurci”.

De asta noi Romanii, chiar daca unii dintre noi nu avem cu adevarat competente reale si stabile, asta n-o sa ne impiedice niciodata sa mimam competenta fiind atat de convinsi ca nu mimam nimic, ci ca noi chiar suntem competenti.

Si bineinteles, cand faptele ne arata ca nu, chiar nu suntem atat de competenti la modul practic cum imaginea noastra ne spune ca suntem, in loc sa rectificam imaginea de sine pentru a o aduce la nivelul real al competentelor noastre, ce vor face romanii? Vor spune ca „circumstantele au fost potrivnice si n-am avut cum sa imi demonstrez capacitatea” sau „ceilalti nu sunt suficient de inteligenti cat sa vada cat de capabil sunt, nu e de mirare ca nimeni nu-mi cumpara produsele”.

Oh da, s-ar putea ca sa aud voci care spun ca sunt malitios si ma bazez pe propria mea subiectivitate cand evaluez cum sunt romanii, si asa e, astea chiar sunt observatiile mele subiective. Dar doar pentru ca sunt subiective, asta nu le face in mod necesar false, ci doar limitate la propriul meu sistem de evaluare si la propriile mele experiente.

Chiar cred ca dintr-o nevoie profunda de a nu ne simti codasi, de a simti ca „suntem si noi buni la ceva”, Romanii ca popor nu doar ca se cred, dar au nevoie sa se creada mai capabili si mai competenti decat sunt cu adevarat. Putini in Romania ar accepta ca „nu ma descurc aici, nu sunt competent aici, mai bine cer ajutorul si las un profesionist sa se ocupe de asta in loc sa pretind ca pot face ceea ce de fapt nu pot”.

Si atunci incercam sa fim buni la toate si maestri la nici una, ca sa nu ne trezim cu izmenele in vine si dependenti de altii cand vine vorba de rezolvatul de probleme.

Cum se traduce mentalitatea asta in joburile la care aspiram?

Pai daca in interiorul tau Sinele tau (ca sa nu-i zic Ego) de Roman se simte cu adevarat Competent in foarte multe domenii, atunci catre ce fel de profesie e normal sa ii vina sa se duca?

Cand un om se considera foarte bun si foarte competent la ceva anume, cand el se simte „peste medie” de competent si de intelept nu doar intr-un domeniu nisat, ci in general, la cum sa iti traiesti viata, e natural sa se simta precum Moromete si sa vrea sa-si impartaseasca bogatia de intelepciune si de competenta cu altii pe care viata nu i-a fericit nici cu intelepciunea si nici cu competenta lui.

Si atunci, acei romani care se simt in special inzestrati cu competenta de a „intelege viata” si care simt ca au gasit secretul la ceea ce ceilalti cauta vor simti ca e responsabilitatea lor civica de a deveni Predicatorii si Educatorii celorlalti in acel Adevar Esential pe care doar ei l-au inteles cu adevarat si deci doar ei pot sa il explice.

Dat fiind profilul psihologic al poporului roman, ia ghiciti, cam cat de dificil e sa gasiti acesti Filozofi Populari care se simt descendentii lui Platon si ai lui Ilie Moromete, inzestrati (simt ei) cu un simt supranatural al intelepciunii si cu competenta de a „intelege cum functioneaza lucrurile” si a le si explica pe intelesul altor minti, mai putin binecuvantate ca a lor?

Asa e, cata frunza, cata iarba, vom gasi astfel de Intelepti Auto-Proclamati destul de des in Romania noastra frumoasa. Si daca ii intrebi, vei citi increderea in sine autentica din ochii lor ca „ei chiar au ceva esential si util de oferit Romanasilor care nu pot intelege viata la fel ca ei, pentru ca n-au trecut prin ce-au trecut ei”. Cei care aleg sa devina Traineri sau Coachi, aproape ca si cei care simt nevoia sa devina Profesori Universitari, nu o fac atat de mult pentru bani, ci dintr-un sentiment profund personal al Menirii.

In Romania nu gasesti Coachi pur si simplu, ci gasesti oameni ce simt ca menirea lor in viata a fost sa Dispenseze de la Tribuna Inalta mesajul lor plin de intelepciune greu trudita pentru masele care „n-au cum sa inteleaga cu ce se mananca viata asta” decat cu ajutorul lor. Nu exista nici un fel de indoiala in inima lor ca asta ar fi trebuit dintotdeauna sa fie: Autori, Speakeri si Coachi, ce sa mai, dupa cum zice Brendon Burchard: Experti.

Romania: tara expertilor auto-proclamati (pe care nimeni nu-i asculta)

Bun, daca chiar asa e cum isi imagineaza oamenii care aleg sa-si dedice viata nobilei profesii de a iti impartasi intelepciunea cu altii, unde sunt rezultatele?

„Ah, pai ceilalti nu sunt invatabili dom’le, degeaba le spun eu cum sa isi traiasca viata, ca ei cica stiu mai bine. Nici nu vin sa imi plateasca sedintele de coaching, ca de, cred ca se descurca la fel de bine si fara mine. Si daca vin, degeaba vin. Imi dau un ban, vin la seminarii, cumpara cartile, si nu aplica nimic, normal ca nu obtin rezultate daca cred ca simpla participare la coaching sau la workshop-uri le va obtine rezultate. N-ai cum sa obtii rezultate doar stand pe un scaun sau citind o carte. Trebuie sa faci ce zice in carte. Si ca sa faci asta trebuie sa vrei sa faci ce zice in carte sau la curs. Si eu nu vor dom’le, n-am eu cum sa-i fac sa vrea”.

Din nou acelasi discurs fara urma de indoiala: nu e ca n-am asa de multa intelepciune cata as fi crezut, sau ca oi avea ceva-ceva, dar habar n-am sa o livrez, nici gand. Eu am ce sa-i invat si metoda mea de livrare faciliteaza asimilarea, dar vina e la ei dom’le, ca nu-si dau seama cata nevoie are ei de mine si ca fara mine o sa le ia 3-4 ani pretiosi pana ajung la aceeasi concluzie pe care eu le-o pot spune in 30 de minute la o sedinta de coaching, sa le „luminez mintea”

Daca intreg Pamantul ar fi un mare Sat, Romanasii nostri (unii din ei) se viseaza Ilie Moromete. Cum, ei nu inteleg ca dintre toate natiile pamantului, noi Romanii, si hai, poate Americanii ca deh, sunt America totusi suntem cei mai in masura sa le dam sfaturi?

Daca ar fi sa creez pe loc o gluma, as zice ca inca de la primul gangurit pe care-l scoate un copil roman nou nascut, el deja se apuca sa-i dea maica-sii sfaturi despre cum sa-l creasca. Pe bune, uitandu-te la mentalitatea poporului roman, zici ca ne-am nascut ca sa dam sfaturi altora (dar nimeni sa nu ne dea sfaturi noua).

In Romania, cea mai ravnita profesie este „Datator de Sfaturi”. Normal ca atunci cand afli ca exista oameni care fac bani din asa ceva si bani buni, adica fac in 2 ore cat face Romanu’ de rand intr-o luna, zici „Vreau si io, unde ma inscriu”.

Ei bine, John Maxwell Team e o optiune. Nu e singura, dar are nume, e cunoscuta, iti da o diploma, ce sa mai ,lucrurile dupa care se uita romanul: Renume si patalama, sa ai ce pune in rama, ca-ti da „credibilitate” mon cher, si nu mai e nevoie sa te duci de la 09:00 la 17:00 la munca, sa iei ordine si sa faci sarcini plictisitoare, care nu te „inspira”.

Poti sta frumos in biroul tau confortabil, simtindu-te unul dintre oamenii privilegiati, ca si cum Dumnezeu insusi ti-a dat dispensa si cand s-a impartit talentul la tine a zis „Si tie iti voi da darul unei intelepciuni neobisnuit de mari si dupa cautari indelungate iti vei afla meseria divina: Pastor si Educator de oameni zis si Coach”

Ce sa mai, un fel de nou apostol al lui Isus care vine cu Tabletele Intelepciunii de pe un Munte Sinai propriu, mai ceva ca Moise si pe care toti il recunosc, il admira si i se adreseaza fara fatarnicie si lingusire cu un apelativ mai mult decat normal gen „Invatatorule” sau „Maestre”.

Pica para malaiata in gura lui Natafleata

Cum sa nu visam la o astfel de profesie, unde nu esti doar un Psiholog, ci mult mai mult decat atat? Nu stai sa asculti oamenii plangandu-se de copilariile lor nefericite si cum mediul in care au crescut le-a distrus sansele la o viata normala si fericita, ci ajuti oameni sa-si ordoneze prioritatile, ii faci constienti de calitati pe care nici nu stiau ca le au, le eficientizezi hartile mentale si posibil le salvezi viata sociala, profesionala sau casnicia.

Esti un fel de Psiholog / Medic / Filozof si Preot Combo si daca doar ar deschide urechile si sufletul si ar deveni printr-o minune educabili clientii tai care cumva ti-au uitat adresa si numarul de telefon mai ai un pic si ai infaptui minuni. Ei, minuni mai mici asa, lumesti, dar totusi, minuni.

Profesia de Coach: mirajul perfect, un Opium mai bun chiar si decat Religia. Sa stai, sa dai din gura intelepciunea ta, sa te simti expert si oamenii sa te respecte, sa te admire si sa te plateasca mai bine decat un Doctor sau un Avocat. Parca Universul s-a gandit el asa la cat au suferit Romanii si a zis: Ok Romanasi, pentru buna purtare voi inventa special pentru voi (si pentru americani, pentru ca totusi, America) o profesie cu dedicatie speciala: COACH!

Si Romanii cand au vazut au fost fericiti si-au dat buzna mai ceva ca pe vremuri la Salam gratis. Si asa am ajuns pe locul 2 dupa America la numarul de Coachi certificati in John Maxwell Team. PENTRU CA MERITAM!

Articolul pe care tocmai l-ai citit este un pamflet, scris pentru ca vroiam sa discut jucaus despre o tema sa zicem „la moda”. Orice asemanare cu realitatea este pur fictiva.

Prin specificul muncii pe care o fac (asistent universitar si coordonator de Seminarii si sedinte de Coaching personalizate cand nu predau la catedra), am ajuns sa cunosc destule figuri din Coaching-ul Romanesc. Iar pe ceilalti care au aceasta frumoasa vocatie si profesie nu ii cunosc, deci nu am cum sa vorbesc despre ei.

Persoanele pe care le cunosc si care se ocupa cu Coaching-ul, de orice fel ar fi el, mi-au lasat o impresie in general pozitiva. Citind carti de la autori din afara si observand si discursul oamenilor de la noi simt personal ca inima si capul coach-ilor nostri sunt in locul in care ar trebui sa fie.

Doar pentru ca imi permit sa glumesc si sa fac un pic de caterinca de o profesie foarte respectabila in care cred si care consider ca poate oferi multe celor cu adevarat cu sufletul deschis si care sunt dispusi sa se schimbe de la interior catre exterior, nu inseamna ca iau in zeflemea nici profesia insasi si nici oamenii care o practica. De fapt e chiar invers.

In general admir persoanele care activeaza ca si Coach sau Mentor si chiar cunosc destule. Admir si persoanele care nu au competenta de a face excelenta in coaching, dar care au un nivel personal mai mult decat adecvat pentru a face jobul de Coach foarte bine. Nu am cunoscut personal vreo persoana care sa se ocupe intr-o forma sau alta de Coaching la care sa-mi vina sa zic „lasa-te si apuca-te de altceva ca mai mult rau faci decat bine”.

Chiar daca nu rezonez cu stilul de predare si de marketare al unor coachi de pe piata, asta nu ma va impiedica niciodata sa ii admir de la distanta si sa ii apreciez pentru ca in felul lor chiar cresc nivelul de constientizare si de competenta al oamenilor cu care lucreaza.

Departe de mine sa cred ca orice om care e coach e doar cineva care „Da din gura crezandu-se intelept dar neavand nimic cu adevarat folositor de spus”. Dimpotriva, in general daca cineva s-a simtit atras de aceasta meserie, cel mai probabil ceva in el chiar merita atentia celorlalti. Sigur, s-ar putea sa mai fie nevoie sa-si mai slefuiasca mesajul sau poate chiar caracterul, dar hey, oamenii astia chiar ies in fata si isi impartasesc mesajul intr-un mod autentic cu ei insisi. Nu se poate sa spunem ca asta nu e de admirat si de apreciat.

Un viitor Global luminos pentru Romania prin Coaching?

Eu chiar m-am bucurat cand am auzit de interesul Romanilor pentru profesia de Coach. Da, poate e adevarat ca Romanii se cred cu totii sefi, poate o fi doar un mecanism de compensare pentru un destin national nu prea stralucitor, dar nu cred ca ar trebui sa ascundem aceasta tendinta de a ne crede „buni la toate” si „buni de dat sfaturi”, ci mai degraba sa o imbratisam si chiar sa o dublam cu intelepciune reala, nu doar proiectata.

Chiar cred ca la nivel mondial noi Romanii avem ceva de oferit nu doar Romaniei, ci Lumii intregi prin aceasta frumoasa meserie care e destul de recenta si pe care lumea ca intreg nu a asimilat-o inca. Insa chiar mi-ar placea sa stiu ca generatiile viitoare care vor veni din Romania vor fii viitorii Mentori, Coachi si Speakeri Internationali care nu prin putere politica sau militara, ci prin puterea Empatiei si a Inimii influenteaza Agenda si Directia in care lumea se indreapta.

Mi-ar placea sa stiu ca marile companii multinationale din intreaga lume vor angaja coachi din Romania care cu adevarat vor aduce un nivel de excelenta si intelepciune despre care sa putem fi cu totii mandri sa stim ca este MADE IN ROMANIA.

Da, as vrea ca Romania sa devina cunoscuta la nivel mondial nu doar pentru mintile inteligente care lucreaza la Microsoft sau la Nasa, ci si pentru intelepciunea si excelenta in Coaching si Leadership pe care specialistii educati si formati in Romania o vor aduce.

Daca va fi sau nu asa, timpul va decide. Dar m-as bucura sa fie. Si daca e sa fie asa, daca e ca intr-adevar Romania sa-si cladeasca un Renume International prin valoarea excelenta oferita de coachii crescuti din pepiniera Romaneasca, daca e ca Empatia caracteristica Romaniei sa fie un factor decisiv din agendele Economice si politice ale deceniilor urmatoare gratie coach-ilor nostri, eu zic ca suntem pe maini bune cu generatia de Coachi da, auto-proclamati pe care ii avem.

Realitatea actuala, desi gri din multe puncte de vedere, inculzand economic, social, geo-politic mai are totusi si puncte luminoase. Pentru mine unul dintre ele este chiar aceasta meserie emergenta de Coach si popularitatea tot mai mare a acestui gen de servicii la nivel mondial si faptul ca Romania chiar are cativa Coachi chiar de exceptie, la fel de buni, sau poate chiar mai buni decat cei mai buni coachi Americani si nu numai.

Ce sa zic, sper ca v-a placut pamfletul, poate v-a adus un zambet pe fata. Daca da, ma bucur.

Pana data viitoare, v-am lasat si nu uitati: ZAMBITI DIN INIMA!

Ti-a placut acest Articol? Mai sunt si altele care te-ar putea interesa, le gasesti tot aici pe loveinlife.ro

De asemenea, daca vrei sa stii ce articolele noi mai apar pe site, te pot tine la curent cu ajutorul newsletter-ului. Pentru asta am doar nevoie de e-mail-ul tau. Uite, iti las un formular un pic mai jos, ca sa-ti fie usor.

Nu ma astept la nici o recompensa pentru ca scriu articole, o fac pentru ca imi place si gasesc multa placere in asta. Totusi, daca ti-a placut articolul si vrei sa-ti arati aprecierea donandu-mi sa zicem bani de un ceai, poti face asta folosind link-ul de donatie PayPal de mai jos impreuna cu multumirile mele sincere

[wpedon id=”760″ align=”left”]