Managementul Furiei – Un mit?

angry-kidManagementul Furiei.

Ce gluma buna! Am tot auzit-o pe asta si nu cred ca exista persoana care sa n-o fi auzit. Cand nu sunt furios, intotdeauna ma face sa rad.

Daca ne intrebam parintii si bunicii, auzim acelasi lucru ”Furia trebuie tinuta sub control si nu trebuie exprimata, ca iti faci dusmani si nu e frumos”.

Da, da, sigur!

Ok, sunt si oamenii atat de paralizati de frica incat si-au suprimat complet orice instinct de luptator. Ei nu devin niciodata constienti de propria nervozitate, in schimb sunt foarte acut constienti de Anxietatile care ii paralizeaza.

Ce credeti ca e Anxietatea aceea atat de puternica incat poate cauza atacuri de panica?

Exact, e Furie Reprimata!

Am invatat de la o varsta frageda ca Furia nu-i buna, ca furia nu-si are locul nicaieri, ca ar fi mai bine sa nu experimentam niciodata stari de furie, ca e ceva grav in neregula cu noi daca experimentam stari intense de furie, ca trebuie sa ne ducem la psiholog, etc.

Dar uitati-va bine. Oriunde veti vedea un om care nici in ruptul capului nu se infurie, care ii critica aspru pe cei care se infurie si devin violenti, in vorbe ori in fapte, veti vedea un om paralizat de frica, cu atacuri de panica, de obicei lipsit de energie.

De ce?

Pentru ca Furia lui, energia care incearca sa indice directia catre un echilibru natural al lucrurilor a fost stigmatizata cand era mic, probabil i-a facut rau si acum din tot sufletul sau, el are o relatie profund nesanatoasa cu propria furie si implicit cu furia altora.

Acestia sunt oamenii care cand erau mici au fost abuzati de oameni violenti, poate au avut parinti violenti, si personalitatea lor s-a scindat, ceea ce a ramas din ei fiind partea de ”Victima a violentei altora”.

Ei nu mai sunt completi. Sunt mereu 2 tabere: Cei violenti, si cei ca ei, fie ca e vorba de violenta fizica sau psihica. Ei sunt cei care mereu spun ”Orice ai face sa nu fii violent, orice ai face, evita cu orice pret starile de furie intensa, o sa iti plesneasca o vena”.

Pentru oamenii care isi reprima furia care ramane in stadiul de Anxietate si Frica, o persoana Furioasa si Violenta este Inamicul Public nr.1 Au o alergie extrema la persoane si exprimari violente si cand sunt in preajma unei astfel de persoane se simt foarte ne in largul lor.

Batalia e deja pierduta pentru astfel de oameni. Ei si-au ales rolul: Victima! Altii sunt Violenti si Furiosi, eu sunt Victima.

De fiecare data cand cineva e Violent pe langa noi, in masura in care intram in joc si ne simtim ofensati sau lezati de Furia lui, bruscati sau nedreptatiti, ne asumam si jucam si noi rolul complementar, de Victima.

Nu exista un singur tip de victima ci foarte multe. Unii vor imbraca un singur costum de victima, altii mai multe, dar ii recunosti. Poate fi Nedreptatitul, caruia i se face ceva pe nedrept, sau poate fi Indreptatitul, care il acuza pe celalalt ca i-ar fi furat ceva care e de drept al lui. Poate fi Neputinciosul, care nu are putere nici sa isi exprime vocea, caci celalalt e prea Furios si lista poate continua.

 

Cert e ca nimanui nu-i plac oamenii furiosi. Pe cat posibil, cu totii vom incerca sa evitam o persoana furioasa, daca nu pe criterii morale, atunci din pur instinct. Persoanele Furioase sunt ca un tren masiv cu viteza mare care nu poate schimba macazul si merge pe o traiectorie de coliziune.

Instinctul natural este ”Nu sta in fata trenului sau vei fi strivit sub roti!”. E normal. Evitam oamenii Furiosi. Dar de multe ori nu doar ca ii evitam, dam vina pe ei.

E greu de inghitit pentru orgoliul personal, dar de fiecare data cand atitudinea noastra interna fata de persoana violenta este de invinovatire pentru ca este violent, tocmai am imbracat costumul victimei.

”Moralistul”, cel care le spune celorlalti cat de gresit si urat e sa fii violent, nu pare a fi un profil de victima, ci mai degraba de ”Stalp Moral al societatii”. Si totusi, societatea n-are nevoie de oameni care sa-i aduca aminte cum sa te porti moral. Avem fiecare dintre noi intrinsec o busola morala care ne indreapta spre propria noastra moralitate. Si de obicei acea moralitate e una foarte buna. ”Moralistul” este doar inca un tip de victima care, pentru ca nu poate avea in mod direct putere, si-o asuma indirect spunandu-le celorlalti cat de gresita e furia.

Atentie, nu orice om care vorbeste cu tine despre propria Furie e un moralist. Doar pentru ca ii spui cuiva ”Hei, esti cam furios acum. Nu crezi ca ar fi mai ok sa o lasi sa treaca?”, asta nu te face moralist.

 

Se pare ca multi dintre Moralisti si dintre cei care au dezvoltat o atitudine de victima a furiei altora au aceasta idee ca Furia este o emotie asupra careia poti avea control. De obicei Moralistii si Victimele dezvolta un sistem foarte elaborat de influenta si control al altora, dar un sistem subtil si invizibil. Ei devin foarte buni la a controla si a manipula mediul in favoarea lor, pentru ca este singura sursa de putere la care au acces.

Devenind atat de obsedati cu controlul ca mijloc de a-si dobandi siguranta, orice forma de control de la persuasiune, bani, capital de imagine sociala, reputatie, prietenie, influenta, totul e ”Un joc Cinstit” pentru ei.

Marele lor tabu este ”Sa nu fii Furios si Violent!”. Dar sa ii controlezi, manipulezi si sa ii tii sub lesa pe cei furiosi si violenti, aia e acceptabil. Nu vor recunoaste niciodata ca stigmatizand Furia si Agresivitatea nativa in orice om, ei si-au taiat accesul la o sursa importanta de putere: Sentimentul de Valoare al propriei persoane, care face posibila apoi Iubirea de Sine.

Aceste persoane au o mare mare nevoie de a se simti Valoroase in sine. Cel mai usor fel de a face asta e de a deveni Valoros pentru cel de langa tine. Relatiile lor vor prelua presiunea Valorii pe care ei nu si-o dau.

Astfel de persoane pot fi extrem extrem de generoase, calde, binevoitoare, care par ca si-ar da si camasa de pe ele pentru cei la care tin. Si in aparenta nu cer nimic in schimb, poate doar ca cei de langa ei sa nu fie Furiosi si Violenti la adresa lor.

In secret, asteptarile emotionale ale acestor persoane sunt extrem de mari. Doar ca ele sunt inconstiente chiar si pentru ei. Ei au asteptari imense de la valoarea pe care ceilalti trebuie sa le-o dea, insa sunt inconstienti de propria lor dorinta de validare externa.

Daca le spui ”Stii, tu iti doresti sa te simti valoros in sine, si cel mai rapid si simplu mod de a ajunge acolo e ca eu si altii care te iubesc sa te considere si sa te trateze ca o valoare pentru ei”, replica lor fulgeratoare va fi ”Dar eu ma simt bine in pielea mea, eu ma respect, ma iubesc suficient, eu vreau doar sa ajut. Ce o fi rau in a vrea sa ajuti si a vrea sa iubesti pe cei dragi?”

Sunt persoane care adesea au mare rabdare si disponibilitate de a crede. Dar aceasta doar la inceput. Ele il investesc pe celalalt cu un mare capital de incredere si chiar au incredere ca celalalt nu va fi Furios, nu va fi Violent si in general va detecta si va imbratisa cu drag asteptarile lor emotionale.

Dar in timp se va vedea ca acea rabdare si disponibilitate de a crede de fapt mascheaza ceva insidios dedesupt. Dedesupt este ingropat adanc un profund pesimism care spune ”Sunt dispus sa cred ca ma vei iubi, dar in secret stiu ca vei gasi aceasta sarcina prea grea in cele din urma. Eu doar astept sa vad momentul cand in sfarsit vei ceda si nu ma vei mai putea iubi. Eu doar astept cu rabdare momentul cand inevitabil ma vei respinge. Chiar daca va veni tarziu, el va veni candva!”

 

Ele sunt, culmea, persoane inzestrate cu o vointa impresionanta, cu o capacitate crescuta de a face si a isi tine promisiunile, dar acea capacitate este prost directionata. Caci este nevoie de energia Furiei pentru a putea efectiv spulbera din cale obstacolele care stau in calea implinirii unei vointe care vine cu adevarat din inima.

Ca sa sapi un tunel prin munte este nevoie de Dinamita. Furia este exploziva. La fel si Dinamita. Doar ca oamenii Represivi, pentru ca au renegat Furia, nu vor folosi niciodata dinamita, decat cand efectiv au ajuns la capatul puterilor si nu mai pot. Si atunci nu o vor folosi pentru a sapa un tunel ci pentru a nu ii lasa pe ceilalti sa se apropie prea mult de ei.

E si normal. Au fost raniti de furia altora cand erau mici si in dezvoltare. Poate de la un parinte Agresiv, poate de la un partener de viata furios, Furia pentru ei a devenit sinonima cu ABUZ. Ei stiu instinctiv ca daca te deschizi si te apropii prea mult de cineva, exista posibilitatea Furiei.

Si sunt absolut terifiati de a fi din nou abuzati. Literalmente ei SUNT SPERIATI DE BOMBE. Pentru ca Furia este o Bomba.

De fapt sunt speriati de Vointa si de Caldura, caci o vointa puternica si penetranta este intrucatva asemenea Furiei, caci si ea are o forta de impact puternica si exploziva.

Sistemul lor de recunoastere a acestei energii foarte dinamice si puternice a ramas primitiv, deoarece el a fost scindat de Personalitatea Principala in copilarie prin Abuzul unei persoane Furioase, acum fiind o parte din ”Corpul Umbra” sau ”Corpul Durere”.

Rezonanta Furiei pentru ei acceseaza direct straturile acelei umbre, ale acelui ”Corp Durere” si fac sa navaleasca la suprafata toate sentimentele ingropate de frica, inadecvare si ura la adresa Furiei si a celor furiosi.

Din nou, persoanele represive care ne indeamna la ”Managementul Furiei” au o relatie profund disfunctionala cu Furia insasi.

Furia este intruchiparea Vointei, a principiului Masculin si culmea, a Generozitatii si Expresivitatii si Valorii de sine, care este chintesenta principiului Masculin.

Exprimarea de sine a acestor oameni va fi inhibata sever si ei vor deveni, fara sa vrea inhibitori ai expresivitatii si valorii de sine a celorlalti, nu din rautate, ci din frica si din propriile sentimente de lipsa de valoare si inadecvare.

Acesti oaneni au O FRICA PROFUNDA DE A ISI ASUMA CAT DE VALOROSI SUNT DE FAPT.

Cat timp sunt Victime si Represivi, ei pot obtine siguranta prin control, dar odata asumata valoarea de sine, acest mijloc de castigare a sigurantei devine nul. Nu poti sa te simti valoros si sa si incerci sa controlezi viata si pe ceilalti. Pur si simplu nu poti.

Cand te simti valoros, singura chestie care mai merge este autenticitatea, curajul si contributia autentica. Ori atatia ani in care tiparul de supravietuire dominant a fost cel de Controlor al Furiei celorlalti, nu sunt usor de aruncat la gunoi.

 

Furia nu e totusi un animal care poate fi domesticit si manageriat. Aceasta este un mit. El este ca un lup naravas dar extrem de loial, care ne smuceste si ne indreapta mereu pe traiectoria recuperarii valorii de sine.

Cel care isi urmareste furia, dar nu se lasa orbit de ea va fi tras intr-o aventura de reintregire a sinelui fragmentat. De obicei sinele celor care au probleme in a-si accepta, imbratisa si exprima furia este foarte fragmentat.

Tulburari de stres post-traumatic, depresie, tulburari de personalitate multipla sau bipolara, o tendinta acuta spre inhibarea propriei creativitati si expresivitati, toate acestea sunt consecinte ale unei relatii disfunctionale cu propria furie / sentiment al valoarii de sine.

Desi vor incerca sa compenseze printr-un exces de zel si de vointa ceea ce simt ca le lipseste (desi nu stiu exact ce le lipseste), acesti oameni doar se obosesc singuri si nu ajung sa realizeze ca ceea ce ei cauta este de fapt propria reintegrare, propria calatorie a eroului de reintegrare a partilor corpului durere, scindate de personalitatea lor dominanta.

Ce simt ei si ii nelinisteste este vibratia unui sine scindat in cautarea propriei sale unitati. Ei si-au lasat bucati din sine undeva in trecut in experiente dureroase care purtau cu ele aceeasi rezonanta a Furiei pe care o renegasera.

 

Sentimentul dominant al acestor persoane este de neliniste profunda sau anxietate. Este tot timpul acolo, in fundal, chiar daca uneori alte emotii mai intense si poate placute ii iau fata. Dar el nu dispare niciodata cu adevarat.

Aceste persoane nu pot fi niciodata cu adevarat linistite, decat in momentele cand asteptarile lor emotionale sunt implinite. Dar acea stare de moment nu rezista prea mult si apoi nelinistea revine in viata lor ca intotdeauna.

Ele ar face orice pentru a fi linistite. Si adesea ajung la epuizare supraincardandu-se cu responsabilitati si sarcini peste puterea lor, cautand integrarea propriei perasoane in cele mai gresite locuri.

Nimic nu ii va calma pe acesti oameni altceva decat intelegerea propriei scindari si recuperarea idealismului pierdut. Ceea ce ele cauta este un sentiment de auto-romantism, de dragoste romantica profunda cu propria persoana. Ele cauta varianta pozitiva a narcisismului, care nu este o iubire de sine patologica, ci o iubire sanatoasa si hranitoare de sine.

Acel sentiment are profunde proprietati vindecatoare si reintegratoare care pot salva acesti oameni de la probleme grave de sanatate. Atat de concentrati pe a iubi si servi pe altii, ei e nevoie inainte de toate sa invete sa se iubeasca si sa se accepte pe ei insisi.

 

Si totul incepe nu cu incercarea de control si management al Furiei, ci cu urmarirea Furiei pe drumul pe care il indica, drumul spre reintegrarea propriei personalitati.

Furia care apare nu inseana ca celalalt te agreseaza, ci e ca un caine de vanatoare care iti indica directia in care se ascunde un aspect renegat si scindat al sinelui tau. Ea iti indica directia doar. Dar nu si locul. De cautat, trebuie sa cauti singur.

 

Asa ca, reintegrare placuta de sine si fie sa gasiti iubirea pe care o cautati!