Normalitate, Individualitate si Rolul pozitiv al Frustrarii

two-wild-horse-in-white-and-blackNervi, Frustrare, Furie Oarba.

Wooooow, sentimente pe care nu ne place sa le simtim, nici in noi, dar mai ales nu in ceilalti.

Ai fost vreodata langa un om frustrat, nervos si furios ?

Nici nu conteaza daca era furios pe tine sau pe altcineva, in momentul cand cineva e Furios sau Frustrat pe fata pe langa tine, e foarte greu sa fii in acelasi spatiu cu acel om.

Ne plac oamenii care manifesta opusul frustrarii sau al furiei si anume Calmul, Pacea, Deschiderea si Dispozitia Buna.

Dar oare, aceste emotii renegate si foarte intense, aceste ”oi negre” care primesc cea mai neagra dintre reputatii si pe care toata lumea ne incurajeaza sa le avem cat mai putin, si-or avea si ele rostul?

E oare posibil ca emotiile de care fugim sau pe care le evitam cu orice pret, atat in noi cat si in altii sa fie de fapt Ratustele cele urate care vor creste si se vor transforma in Lebede Gratioase?

Cu siguranta in forma lor bruta, Nervii, Furia, Frustrarea nu ne plac si de fapt cand suntem diagnosticati cu ”probleme de personalitate”, cam la aceste emotii ne referim.

Un om care este constant frustrat, Furios si Nervos, am spune despre el ca este ”un om cu probleme”, iar un om pe care rar il vezi furios, nervos sau frustrat, am spune despre el ”Ah, uite un om echilibrat, uite un model despre cum ar trebui sa fim cu totii, luati-va dupa el”

E clar ca societatea si-a ales taberele:

  • Furios, Nervos, Frustrat, Radical = Nene, ai probleme, du-te la un Psiholog

  • Calm, Bland, Deschis, Echilibrat = Asa da, asa ar trebui sa fim cu totii

Dar societatea ca societatea. Noi, eu si tu ca indivizi, ce credem despre asta ?

E clar ca ce crede Societatea va crede Majoritatea. Si e clar ca multi dintre noi, desi pretindem ca suntem ”indivizi” suntem de fapt inca unul din masa relativ omogena care formeaza Societatea.

Fiecare spunem despre noi ”Dar cum poti sa zici ca nu sunt un individ, daca nu sunt un individ, ce altceva as putea fi ? Sunt un individ in societate pentru ca asta e singurul lucru pe care il poti fi : UN INDIVID INTR-O SOCIETATE”

Suna logic, nu ! Ai inchis gura cu asta oricui care ar spune ”Tu nu esti un individ, prin cum te comporti si valorile la care subscrii, te plasezi in interiorul masei care formeaza Societatea, nu in interiorul grupului care buni, rai, cum or fi sunt orice numai Masa Nu, numiti Indivizi”

Noi credem ca din monent ce existam si avem un CNP, insasi existenta noastra ne confera statutul de Indivizi si Masele vor lupta cu puterea intregii colectivitati in spatele lor pentru a-si apara ”Dreptul de a se considera Individ”

Fiecare are dreptul sa se considere orice vrea. Si eu pot sa ma consider un geniu si un savant, aia nu inseamna ca si sunt. Oricine se poate considera un individ unic, asta nu inseamna ca si este.

Cand vezi un om de masa, stii clar ca ai un om ”de-al societatii” in fata. E la fel ca toti ceilalti oameni, se integreaza. Da, are diferentele lui, da e special in felul lui, sau cum le place lor sa zica ”Fiecare e unic in felul lui”.

Insa diferentele unui astfel de om sunt diferente de forma. Fondul lui este comun cu toti ceilalti membri ai societatii. El traieste dupa ”regulile societatii”, nu dupa ”regulile lui”. El respecta ”bunele moravuri ale societatii” nu ”bunele moravuri ale lui”, el respecta ”Cele 10 porunci ale Societatii”, nu ”Cele 10 porunci ale lui”.

Directiva centrala a unui ”om de-al societatii” este ”Integreaza-te cat de bine poti in societate !” Pentru el INTEGRARE = VIATA si PROSPERITATE, iar NEINTEGRARE = MOARTE.

Isi va invata copiii in primul si in primul rand sa fie respectabili si bine integrati in societate. Sigur, nu va avea nimic cu unicitatea lor, chiar dimpotriva, o va aprecia, atata timp cat acea unicitate, acel stil personal nu contravine dictatului primar INTEGREAZA-TE IN SOCIETATE.

Pentru un ”Om al Societatii”, orice care te ajuta sa fii mai respectabil, mai placut de altii, sa dobandesti un Statut Social, cu alte cuvinte sa te integrezi mai bine in ceea ce noi numim Societate, e un lucru bun, valoros care trebuie urmat cu orice prêt.

Si la fel, orice care te face sa pari ”nerespectabil”, care ii pune pe ceilalti ”impotriva ta”, sau care ameninta sa iti submineze Statutul Social, este ceva periculos si trebuie evitat cu orice pret.

Unicitatea si stilul propriu, o da, foarte ok, atata timp cat NU INTERVINE CU INTEGRAREA TA IN SOCIETATE. Daca intervine, nu intreg stilul, ci doar acea parte care ”pune probleme integrarii” trebuie eliminata cu orice pret. Pentru un ”om al societatii” e o chestiune de buna crestere, de bun-simt ca daca ceva pune probleme integrarii tale cu ceilalti, ar trebui sa iti fie rusine si sa te simti responsabil de eliminarea sau macar domesticirea acelei parti din tine.

Pentru un astfel de om, Eliminarea e doar ultima solutie. El ar prefera oricand sa nu se ajunga acolo, sa putem fi ”civilizati”, nu barbari, si sa domesticim in loc sa eliminam.

Dar daca nu se poate si nu se poate, daca o anumita trasatura de caracter pericliteaza intr-un mod hotarator integrarea cu Societatea in General si cu celalalte persoane in particular, atunci ea TREBUIE ELIMINATA.

Ajunsul tarziu, nerespectarea promisiunilor, mersul neingrijit intr-un loc unde ”exista norme si reguli”, exprimarea fara a-ti pasa de parerea celorlalti a propriilor puncte de vedere si emotii, furia pe fata, frustrarea, agresivitatea si nervii, si nu numai, astea sunt doar cateva exemple de ceea ce un astfel de om ar vedea ca ”O PROBLEMA”, care pentru inceput trebuie tinuta sub control si domesticita, dar daca nu merge, atunci trebuie eliminata.

Pentru un astfel de om, acesta e SINGURUL fel de a trai, si atata timp cat nu traiesti ca Mowgli Copilul Junglei si esti in mijlocul societatii, nu conteaza cine esti, si tu trebuie sa te supui (la fel ca toti ceilalti, inclusiv el) acelorasi reguli ale societatii.

Culmea e ca Marea masa de Oameni, se incadreaza in aceasta categorie.

Ei sunt MASA, ei sunt SOCIETATEA, ei sunt cei care dau Putere Democratiei.

Sigur, sunt diferiti intre ei. Unii sunt Muncitori intr-o Firma, altii Detin Firma. Unii au garsoniera sau nici pe-aia, altii au ditamai palatele. Unii sunt mai traditionalisti, altii sunt mai modernisti. Unora le place un stil de muzica, altora altul.

Dar la radacina lor, sunt toti de fapt aceeasi esenta: o esenta conformista, careia ii pasa despre parerea celorlalti despre ei mai mult decat despre orice altceva, pentru care a fi integrat in societate si a avea Statut reprezinta cel mai inalt vis, iar a fi Exclus din Societate si a avea o reputatie precara cel mai mare cosmar.

Si cand zic ”parerea celorlalti” despre ei, nu ma refer neaparat la oricine. S-ar putea ca ”ceilalti” sa se refere doar la membrii familiei, prietenilor si colegilor de la locul de munca, poate doar in fata lor persoana vrea sa aiba reputatie si Status, in fata celorlalti, care n-au treaba cu ea, ii pasa prea putin.

Dar in mini-societatea ei, unei ”persoane de-a societatii”, acolo chiar ii pasa ce cred ceilalti despre ea.

Ei, o astfel de persoana nu va avea in veci cum sa inteleaga sau sa accepte un Individ. Caci un individ e complet alt animal. Poate parea fix la polul opus. Pentru un ”Societal”, sau cum ii mai spunem noi uneori ”om normal”, un individ poate parea oriunde pe o scala de la ”excentric” la ”nebun” sau chiar ”periculos”.

Daca drive-ul principal, motivatia primara al unui Societal este ”Integreaza-te in grup, dobandeste Status si Demonstreaza ca ai cei 7 ani de acasa”, drive-ul principal si motivatia primara a unui Individual este ”Fii tu insuti si mai ales urmeaza-ti calea unica cu orice pret!”

Din nou, nu e ca si cum societalul respinge Unicitatea, n-o respinge, decat in cazul in care acea unicitate pune in pericol directiva lui primara: Integrarea si comportarea Civilizata.

Nici Individul nu respinge Integrarea, atata timp cat nu-i pune in pericol prima lui directiva: Urmeaza-ti damblaua cu orice pret!

Nu e ca si cum Individul si Societalul nu se pot intelege si nu pot convietui. O pot face. Doar ca Societalul va incerca mereu sa ”domesticeasca” si sa ”controleze” un animal care nu poate fi domesticit si controlat pentru ca rupe lanturile si arunca totul in aer: Individul.

”Dar esti complet nerezonabil si radical”, spune adesea Societalul, care reprezinta ti-am zis, aproape 80-90% din Societate, Individului, care mereu va fi o minoritate.

”Dar toata lumea face asa, tu de ce esti capos si vrei sa faci diferit? De ce nu poti si tu sa fii ca toata lumea? De ce vrei sa fii tu mai cu mot?”, e o alta replica comuna.

Tine minte, Societalul tot ce vrea e sa asimileze individul in societatea lui, vrea ca individul sa isi asume din proprie vointa (asa cum face si el) regulile societatii in care societalul traieste.

Societalul, sau omul normal, nu este propriul sau exponent. Niciodata. Mandria  si chiar trufia aceea de ”a fi propria ta persoana” nu ii e caracteristica, de fapt aproape ca nimic nu-i poate fi mai strain.

Societalul e  o expresie a celor 7 ani de acasa, care sunt la fel pentru toata societatea, e o expresie a valorilor societatii in care traieste, care din nou, sunt aceleasi pentru toata societatea.

Un Societal tot ce vrea e sa evite sa faca nota discordanta.

”Vorbeste mai incet, daca deranjezi pe cineva?” sau ”Cum ai putut sa spui asta, nu te gandesti ca s-ar putea sa superi?”, sunt replici venite direct din inima unui astfel de om, pentru care a face nota discordanta, a iesi din pluton e inacceptabil pentru el.

Pentru el, A FI SPECIAL nu inseamna a iesi din pluton. Pentru un societal, a fi special inseamna A FI DIN PLUTON SI A CONDUCE PLUTONUL.

Sunt acei oameni care vor ca ei si copiii lor sa fie cei mai buni, cei mai cuminti, si daca se poate primii din clasa, daca nu, macar cei mai muncitori si cinstiti.

Ei nu vor sa fie altfel decat toti ceilalti, vor sa fie la fel ca toti ceilalti, in aceeasi ierarhie, dar IN VARFUL IERARHIEI.

Fie ca e vorba de a ajunge in varful ierarhiei prin bani, respect, onoare, cinste, respectarea promisiunilor, orice ar fi, ideea dominanta este NU IESI DIN PLUTON, CONDU PLUTONUL.

Spune-i asta unui Individ, e ca si cum i-ai da otrava.

Pentru el, sa fie omogenizat e MOARTE. Si un Societal care rezoneaza puternic cu ”a fi la fel cu ceilalti, a fi bine integrat in societate”, o astfel de conceptie despre viata e pur si simplu de neconceput.

Nimic nu e mai important pentru un individ decat unicitatea lui, pe care un alt Individ ar vedea-o ca unicitate, dar daca s-ar uita un Societal, ar vedea-o ca pe Excentricitate, Ciudatenie, Incapatanare, Indaratnicie.

In limbajul Individului nu exista cuvinte precum excentric, ciudat, incapatanat, indaratnic. In limbajul Societalului ele exista si sunt la ordinea zilei, pentru ca felul cum acea Coeziune Sociala se pastreaza este prin lipirea de astfel de etichete pe cei care ”nu se prea integreaza”

Cand un Societal incearca sa te integreze in lumea lui, el pe limba lui chiar face un act de dragoste. Sa iti spuna ”care sunt normele, care sunt regulile dupa care jucam cu totii”, e un act de iubire si daca il refuzi, e ceva in neregula cu tine (din punctul lui de vedere)

Dar daca un Societal incearca sa integreze un Individ, il va omori.

Indivizii nu vor sa fie integrati in societate. Ei vor doar sa fie lasati in pace in nebunia lor frumoasa. Daca se poate sa te bucuri de nebunia lui, super, esti liber sa vii si sa asisti la ea. Dar daca nu, macar nu incerca sa o opresti sau sa o domesticesti, ceea ce e exact ceea ce Societalul incearca sa faca: sa o domesticeasca si daca nu se poate, sa o elimine.

Societalul crede ca a ”reforma pe ici pe colo” individul e un act de iubire, care il va ajuta sa se integreze si deci sa ii fie bine (pentru ca asa ii e lui bine si daca nu ar fi integrat el ar muri). Logic presupune ca orice om care nu se integreaza bine va muri.

El nu intelege ca pentru un individ, viata lui nu e in integrare, ci in UNICITATE si daca vrei sa iubesti un individ, nu ii iubesti ”bunul simt” sau ”cei 7 ani de acasa”, sau ”caracterul civilizat”, chiar daca s-ar putea sa fie cel mai cu bun simt, bine crescut si civilizat om pe care l-ai vazut.

Ca sa iubesti un individ, trebuie sa ii dai LIBERTATE ABSOLUTA si sa ii iubesti unicitatea, neincercand sa schimbi nici macar un firicel de par din ea.

Ori pentru un Societal, asta va fi aproape imposibil de facut. El va iubi unicitatea individului, dar tot va vrea doar un pic din ea, doar acele parti care ii pericliteaza integrarea sa le schimbe, nu de alta, dar ”ca sa-i faca viata buna, asa cum o are el”.

Ce legatura are asta cu Furia, Frustrarea, sau Nervii?

Ei bine, toate legaturile.

Furia, Frustrarea si Nervii sunt in categoria de emotii pe care le-am putea numi ”Emotii ale Autenticitatii”.

Cand Autenticitatea Individului simte ca i se impun reguli sau constrangeri pe care nu le vrea, la fel de exemplu ca un cal caruia ii pui lasoul in jurul gatului si il insemnezi si ii pui potcoave ”pentru binele lui, ca sa se integreze mai bine in herghelie si sa nu mai fie un neintegrat”, ce va face calul?

Va fi frustrat, va fi naravas, va scoate Spiritul Salbatic la iveala. Pana atunci, acel spirit, desi e acolo, poate sta inactiv, domol, putand crede chiar ”Wow, ce cal cuminte si bine crescut, nici nu e nevoie sa il integram, e deja integrat, ce bine!”

Dar nu e deloc asa. Acel cal nu vrea sa fie la fel ca toti ceilalti cai. E ok daca pe ceilalti nu ii deranjeaza. E ok daca ei sunt cai Societali, dar el nu este, el e un cal Individ. Si calul individ nu vrea potcoave, si nu vrea sa doarma in grajd ca toti, ci sub cerul liber. Nu vrea coama bine tunsa si aranjata ca toti caii, ci parul in vant.

Din punctul de vedere al cailor ”domestici”, societali, Salbaticia Naravasului e de neinteles. El e un inadaptat, un ciudat, un excentric si un neintegrat.

Dar din punctul de vedere al altor cai Individuali, acel Mustang va fi ”Bravo tie! Arata-le ca tu nu poti fi domesticit. Ca doar pentru ca mananci la aceeasi masa cu ei, nu inseamna ca esti de-al lor”

Da, Indivizii si Societalii pot coexista. Dar natura lor fundamentala e diferita.

Societalul e fundamental Domestic, si are nevoie sa fie domestic, are nevoie de structura, birocratie, status si ierarhie sa opereze la fel cum are nevoie pestele de apa. Aceea e lumea lui, si e lumea la 90% dintre noi.

Dar undeva la marginea societatii, in padurile virgine care n-au fost si nu vor fi atinse de civilizatie, mai exista o specie: INDIVIZII.

Arata la fel, merg la fel, respira la fel, mananca la fel, dar nu sunt nicidecum la fel.

Ii vezi, ii recunosti. Sunt Rebelii, Radicalii, Razboinicii, Excentricii. Cei care nu se vor integra niciodata pentru ca nu au cum sa o faca.

Si da, parintii, prietenii lor Societali vor incerca sa-i domesticeasca. Dar nu vor avea cum. Pentru ca nu ai cum sa domesticesti un spirit liber. Si vor invata lectia pe care oricine o are de invatat.

Un individ nu poti decat sa-l iubesti. Ori il iubesti, ori il omori, dar nu ai cum sa il domesticesti. Pentru ca el e Definitia Libertatii, la fel cum Societalii sunt Definitia Civilizatiei.

Si omogenitatea si coeziunea societalilor si unicitatea si libertatea indivizilor sunt ambele la fel de frumoase. Dar sunt ca apa si uleiul. Pot exista impreuna, insa nu se pot amesteca.

Asa ca dragii mei societali, care v-ati recunoscut.

Va rog, ca altceva n-am ce sa fac.

Daca recunoasteti ca aveti un Individual printre voi, iubiti-l daca puteti, dar mai presus de orice, LASATI-L LIBER si nu incercati sa domesticiti nici cel mai mic fir de par din el. Voi sunteti multi, ei sunt cativa.

Voi va aveti unii pe altii. El se are doar pe el insusi.

Va rog, de mila tuturor indivizilor care sunt blanzi dar uneori nu le dati de ales, LASATI INDIVIZII SA ZBURDE LIBERI IN NEBUNIA LOR.

E o nebunie frumoasa. Nu zice nimeni ca trebuie sa alergati cu ei. Dar nu ii puneti sa se tunda, sa se imbrace frumos, sa fie politicosi, civilizati, sa caute status si respect cum faceti voi.

Aia e lumea voasrta. Lumea Indivizilor e propria lor nebunie, si doar pe aia o au.

Va rog lasati-le-o. Altfel nu vor avea de ales si vor trebui sa rupa lanturile. Si aia ii doare atat pe ei cat si pe voi.

Semnat,

Un Individual Incurabil care iubeste Societalii care l-au crescut

Multumesc mama, tata si toti care m-ati crescut! Si mai ales multumesc ca n-ati incercat sa ma schimbati… prea mult!

 

 

 

[wpedon id=”760″]