Noi occidentalii, avem o pare pasiune: SCOPUL! Vesnicul scop, cel caruia ii subordonam toate actiunile noastre. Vrem, nu vrem, va exista in permanenta cineva care ne va cere sa dam socoteala despre scopul actiunilor noastre, care ne va pretinde sa ne legitimam cumva felul in care interactionam cu viata.

Tirania Rationalitatii Scopurilor

Fie se va pretinde ca actiunile noastre nu au nici un scop (si pare implicit ca ar trebui sa aibe), fie ca au un scop, dar scopul e gresit, fie ca au un scop, e cel corect, doar ca e clar din cum ne comportam ca nu il urmarim, etc. La o revizuire mai atenta a felului global cum dincolo de etnie, rasa, partid politic sau apartenenta culturala ne traim vietile, vom observa ca un specific al vietii noastre, cel putin de la revolutia industriala in coace, un despotism unanim acceptat al RATIONALITATII SCOPURILOR.

Totul in viata are un scop, fiecare actiune, inainte de a fi facuta trebuie sa aiba un scop. Acel scop legitimeaza actiunea, iar in lipsa lui o instanta morala (un parinte, un profesor, partenerul de viata) ne poate acuza de neconformitate, irationalitate, etc.

 

Sub zodia autoritatii

Ca si copii, am fost crescuti sub presiunea autoritatii alor nostri. Daca am avut noroc sa fim niste personalitati vehemente si sa avem parinti foarte permisivi, atunci noi am fost autoritatea si ei se supuneau ei. Dar pentru cei mai multi dintre noi povestea este invers. Unul, sau ambii dintre parinti erau figurile de autoritate, cei care detineau ”ADEVARUL” (nu, nu ziarul) si modul ”CORECT” in care trebuia sa ne comportam cu sau fara voia noastra. Sansele sunt ca, chiar si la varsta adulta cand suntem pe picioarele noaste si demult plecati de acasa, daca e nevoie sa stam pentru cateva zile cu familia, oricata independenta relativa am avea fata de ei, este inca posibil sa ne fie ceruta socoteala de pe o pozitie de autoritate morala cu privire la scopurile sau motivele noastre.

Stand si continuand sa ramanem in sfera de influenta a autoritatii altora, aceasta dare de seama despre scopurile noastre este o practica de care nu pare prea usor de scapat. Degeaba insisti ”Nu trebuie sa dau seama nimanui pentru ceea ce gandesc si ceea ce fac”. Asa e, chiar nu trebuie, nu esti obligat de nici o instanta morala divina, dar oare, persoana de langa tine e cu adevarat dispusa sa renunte la scrutinizarea scopurilor tale? E posibil sa nu-ti dea pace si sa se ajunga la o inevitabila cearta.

Este intr-adevar regretabil cand se intampla toate astea, si mai regretabil este ca desi nu ne plac efectele, cunosc putini oameni care sa nu fie de acord ca viata ar trebui traita prin subordonarea fata de niste scopuri, oricare ar fi acelea.

Se poate si altfel: Viata nu are nici un scop?

Mai sunt si curajosi care traiesc diferit. Nu multi, dar incep sa apara. Si nu ma refer aici la oamenii pur egocentrici si egoisti care isi subordoneaza scopurile impulsurilor egotice de moment. Scopul lor pare sa fie sa isi exteriorizeze orice impuls au si sa isi apere cu indarjire si infocare dreptul lor de a fi indreptatiti la exprimarea oricarui impuls doresc. Ma refer la oamenii care traiesc viata nu din frica de a nu-ti atinge scopul si de a trai drama neimplinirii, nici din ambitia de a-ti atinge scopul cu orice pret si a te crispa si indarji pana in sfarsit il atingi, ci la cei care evidentiaza prin comportamentul si gandirea lor o paradigma complet noua.

Sunt acei care accepta ca adevar fundamental ca desi scopurile pot exista si pot fi chiar interesante, adevarul fundamental al vietii e ca putem fi extrem de impacati si relaxati cu noi insine, pentru ca VIATA NU ARE NICI UN SCOP. Nu este nici o scoala, desi putem invata lectii si acumula multa intelepciune, nu este nici o lupta indarjita pentru resurse limitate care asigura supravietuirea, nici o batalie pentru status, putere si influenta, pur si simplu, Viata nu are Scop. Scopul vietii e viata insasi. Isi e auto-suficienta. Nu ii mai trebuie nimic in plus si nu are nevoie sa se debaraseze de nimic din ceea ce este deja, intrucat viata, asa cum este in fix acest moment este destul, a fost destul si va fi intotdeauna destul.

Cand Scopul nu e Scopul

Acesti oameni nu fac un scop din a avea un scop, la fel cum cainii nu isi alearga propria coada. Sigur ca au o coada si o pot alerga daca li se pare interesant, pentru oricat de multa vreme. Totusi este o demnitate tacuta, o noblete interioara si o impacare ce se simte in acei oameni care pot avea scopuri si le pot urmari cu tenacitate si strategie, insa fara a fi subordonati scopului, ci plecand dintr-un loc ce recunoaste lipsa de scop a vietii.

Am spus ca viata nu are scop, dar multi dintre cei ce vor citi e posibil sa nu primeasca acest mesaj, ci sa citeasca mai degraba ”Viata nu are ROST”, deoarece singurul rost al vietii este sa ai un scop si sa il atingi. Cu totii avem scopuri si cu totii valorizam si relatiile cu ceilalti oameni. Voi extrapola poate nepermis de mult si voi spune impartind lumea in Orient si Occident ca Orientalii urmaresc mai degraba Relatiile (sunt Relationship-Oriented), pe cand Occidentalii substituie relatiile cu orientarea catre scopuri (Goal – Oriented).

Cu capul in nori… si cu picioarele pe pamant

Spune-i tatalui tau sau mamei tale dupa ce ai facut facultatea si toate rudele si prietenii te stiu ca esti inteligent si promiti foarte multe ca nu vrei sa traiesti visul lor de a avea un serviciu respectabil si sigur ca profesor, doctor sau avocat, sa iti iei o casa in rate, sa intemeiezi o familie si sa faci copii, dorind in schimb sa pleci un an de unul singur in padure ca sa te descoperi pe tine (ca in Into the Wild). O sa faca niste ochi cat cepele si la inceput vor crede ca glumesti. ”Cum adica, asta-i scopul tau? Sa fii un cersetor? Dupa ce am investit atat de mult timp si sperante in tine? Asa ne rasplatesti munca si increderea?”

Nu inseamna nicidecum ca nu te iubesc, doar ca pentru ei iubire inseamna sa aibă grija sa ai scopurile ”care trebuie” si ca iti urmezi prin actiunile tale acele scopuri si nu pe altele. De aceea, daca scopul tau este sa inveti ca sa fii avocat, vei primi sustinere, dar daca in loc sa inveti, te uiti la filme fara avocati sau faci o prioritate din a iesi cu prietenii, sau la alergat sau orice altceva in afara de invatat, vei fi tras inapoi catre ”scopurile reale, nu bazaconii”. Aceasta, pentru ei, este iubire in actiune. Daca n-ar face asta ar considera ca nu le pasa sau ca nu te iubesc, adica iti dau voie sa mergi pe o carare gresita.

Nu-ti trebuie un scop ca sa ai un rost

Explica-le tu ce am enuntat impreuna aici, ca viata nu are nici un scop, ca esti liber sa traiesti cum vrei, si ca ideea lor de scopuri care trebuie urmate nu este si ideea ta. In functie de strategia lor de rezolvare a diferentelor, rezultatele vor fi interesante, de la explicatii rationale, persuasiune, argumente emotionale, pana la strigari de nume sau chiar amenintari directe si ultimatumuri. Dupa cum ti-am zis, nu e ca nu te iubesc, ci filtrul prin care aceasta iubire trece.

Scopul vietii, pentru multi dintre noi a fost, este si va ramane sa aiba un scop si sa isi petreaca viata urmarindu-l. E un fel de a trai. Nu este mai bun, mai rau, mai merituos sau mai putin merituos decat orice alt fel de a trai. Culmea e ca scopul acestui articol nu este sa demonstreze nimic, nu are un scop altul decat de a fi. Daca l-ai citit pana acum iti multumesc si cu ce imi doresc sa ramai este ca VIATA NU ARE NEVOIE SA AIBA UN SCOP CA SA AIBA UN ROST. Poti de aici, din acest spatiu de libertate sa ai orice scop iti doresti. Nu exista scopuri bune sau rele. Fie ca viata sa-ti fie libera de presiunea scopului, pentru ca scopurile tale sa fie o creatie a individualitatii si expresivitatii tale. Fie ca scopurile sa iti fie cele care vrei tu sa iti fiesi fie sa ai oameni care vor avea scopuri comune sau care vor aprecia din suflet scopurile pe care le-ai pus, cat si pe tine.

Pentru ca meriti!

Tu esti architectul vietii tale, ti-a fost data putere divina spre a o folosi cum crezi tu de cuvinta, si indiferent cine ar considera ca este lezat sau tradat de faptele si actiunile tale, sunt aici sa iti spun ca aceea e povestea lui. Tu esti liber, complet liber si complet responsabil. Tu decizi despre ce e viata ta, nimeni altcineva si viata ta va fi frumoasa indiferent cum vei vrea tu sa fie. Ramane doar sa creezi in aceasta lume un mediu demn de maretia ta, pentru ca iti garantez, indiferent ce ti s-a zis pana acum si de catre cine, esenta ta este mareata, si daca ai trai cat mai mult din ea si cat mai putin din sinele tau temator, in veci nu ai crea lucruri mai putin decat magnifice. Pentru ca le meriti!

Iti urez ca de obicei ZAMBESTE DIN INIMA si iti las mai jos link-ul pentru newsletter ca sa ramai la curent cu cele mai noi articole de pe Loveinlife!