Umbra – Dar – Siddhi. Nu exista Stagnare. Inima fie se extinde, fie moare

venusimageUmbra. Dar. Siddhi.

Cele 3 benzi de frecventa ale Cheilor Genelor.

Cei 3 stalpi care decid cum va arata viata noastra de zi cu zi si destinul nostru final.

2 capete, 2 directii posibile si un camp de transformare, o zona de alchimie in care oricare directie este posibila.

Infern, Purgatoriu si Paradis, si vietile noastre, marele camp de batalie unde Infernul si Paradisul se intalnesc si se lupta pentru suprematie. In interiorul genomului nostru.

Iar inima noastra umana decide directia. Ea nu poate sta pe loc. Fie se deplaseaza in sus, catre Paradis, catre taramurile Siddhice, catre lumea Sinelui Autentic, fie coboara catre Infern, catre taramurile Umbrei, catre lumea Sinelui Fals (Not-Self in Human Design).

Nu exista stagnare. Inima nu poate stagna, nu se poate opri. Ea poate doar bate. Si fiecare bataie este fie o bataie care o inalta catre campul Siddhic, fie o bataie care o leaga in taramurile Umbrei.

Nu exista bataie neutra. Nu exista secunda neutra. Fie ADN-ul tau se descolaceste, se relaxeaza si tot mai multa lumina razbate din interiorul lui, fie se incolaceste, se tensioneaza si tot mai multa lumina este capturata si tinuta in sclavie in interiorul lui.

Nu exista ”Dar eu sunt ok asa cum sunt!”. Fireste, chiar suntem ok asa cum suntem, nimic nu e iesit din planul logicii divine. Dar asta nu inseamna ca ne putem culca pe o ureche pentru ca, daca toate tot sunt perfecte oricum ar fi, inseamna ca orice am face e la fel de bine si de perfect.

Inima noastra nu se indreapta in mod automat spre taramurile Siddhice inalte. Dimpotriva chiar. Din pricina faptului ca aura colectiva in care traim e ca un val imens care ne impinge catre fundul oceanului, fara o contrapondere din partea noastra, vom fi mentinuti in nivelul umbrei.

Curentul colectiv in acest moment impinge in jos, catre umbra, catre frecventele fricii, ale stresului, neincrederii, ignorantei, inconstientei, confuziei, in tot acest timp convingandu-ne ca noi de fapt nu suntem deloc ignoranti, deloc distrasi de la esenta vietii, deloc inconstienti.

Acest lucru nu este gresit la nivel universal, totul are un rost si un scop, dar scopul acestei frecvente colective care ne impinge in jos este tocmai fortarea potentialului intern sa se manifeste mai accelerat pentru a echilibra diferenta de potential.

Scopul Pozitiv al Greutatilor Vietii

Cu cat realitatea e ”mai grea”, cu atat potentialul nostru creativ trebuie sa devina mai expresiv, mai rafinat, mai eficient. Cu cat realitatea devine mai indiferenta, noi suntem presati sa devenim mai neindiferenti. Cu cat realitatea devine mai adormita, cu atat noi suntem presati sa devenim mai treji. Cu cat realitatea devine mai cruda, noi suntem presati sa devenim mai iubitori.

Regresia pe plan exterior este o forta care, de fapt, impinge inainte evolutia pe plan interior. Dificultatile si greutatile exterioare sunt de fapt rotile ajutatoare menite sa creeze contra-presiunea evolutiei, care in loc sa ne stopeze evolutia noastra interioara, ne-o forteaza.

Cu cat conditiile externe devin din ce in ce mai grele si insuportabile, e nevoie sa cautam resurse in alta parte, sa cream o contra-presiune pentru cea din exterior, la fel cum cream contra-presiune in avion ca sa ne depresurizam urechile. Daca exteriorul devine mai greu si neprietenos, interiorul trebuie sa compenseze diferenta de presiune devenind mai usor si mai prietenos

Cu cat frecventa Umbrei care se incolaceste imprejurul ADN-ului nostru si ameninta sa ne sufoce forta vitala asemenea unui Boa Constrictor, cu atat larghetea si spatiul intern pe care frecventa Siddhi-ului ne-o ofera trebuie sa creasca si ea, pentru a compensa diferenta de presiune.

Din aceasta tensiune dinamica intre Umbra si Siddhi se naste frecventa Darului, campul de transformare unde energia se deplaseaza fie spre Umbra, inchizandu-ne inima si sufocandu-ne forta vitala, fie spre Siddhi, creand cantitati inimaginabile de spatiu intern si prospetime a energiei vitale.

Nu exista stagnare la nivelul Darului, la nivelul Inimii. Fiecare bataie fie ne face sa fim mai tensionati, mai cuprinsi de frecventa Uitarii, a Confuziei, a nisipurilor miscatoare care ameninta sa ne inghita ale Umbrei, fie mai senini, mai optimisti, mai intelegatori si iubitori, tragandu-ne in sus de sireturile de la ghete din nisipurile miscatoare in care ne aflam.

 Nu exista Neutralitate. Exista doar Transformare

Fiecare gand pus in miscare, fiecare emotie devenita vorba sau actiune pun in miscare o serie de transformari care fie ne vor face mai constienti de sine, ridicandu-ne spre sfera Siddhi-urilor, fie ne vor face mai confuzi si mai putin constienti de noi insine, coborandu-ne in taramul cetos si incalcit al Umbrei.

Cu cat urci mai mult spre taramurile Siddhice ale constientizarii depline de sine, cu atat viteza epifaniilor, a iluminarilor si a revelatiilor creste si ritmul de eliberare din ghearele umbrei, de transmutare a ei in aur creste, iar riscul de a cobori si a ramane prizonierul lumii umbrelor scade. De la un anumit punct in sus, cand s-a atins masa critica, desi inca mai exista umbra in tine care se cere transmutata prin contemplatie si experienta, masa critica a fost atinsa si nu te mai poti intoarce in mrejele seducatoare ale taramurilor umbrei.

Insa si reversul e adevarat. Cu cat cobori spre taramurile Umbrei, cu atat constientizarea de sine scade si atunci devine aproape imposibil sa iti  dai seama ca te afli in taramurile umbrei. Senzatia este asemanatoare cu cea a iluminarii si a ascensiunii, caci cu cat cobori mai mult in umbra, cu atat interior devii mai surd la cei care observa ca de fapt umbra a pus stapanire pe tine si in loc sa mai fii propriul tau stapan, ai ajuns sa fii sclavul fricilor, vointei, dorintelor sau aversiunilor tale, viata ta fiind o incercare disperata de a evita suferinta si de a satisface o foame insatiabila dupa forme care nu o vor potoli niciodata.

Este atat de greu pentru colectiv sa se trezeasca caci, cu cat esti mai adormit, cu cat esti mai prins in frecventa umbrei, cu atat mai treaz te crezi, cu atat mai puternice vor fi convingerile tale si cu atat nici nu vei vrea sa auzi de altceva decat propria ta agenda de pulsiuni si aversiuni.

E ca in nisipurile miscatoare. Cu cat mai afundat esti, cu atat e mai usor sa te afunzi, cu atat e mai usor sa te agiti. Iar frecventa colectiva este de agitatie, stres, incoerenta, disonanta, etc.

Vreti sa vedeti o descriere amanuntita a naturii frecventei Umbrei pe Pamant? Cititi numele celor 64 de Umbre din Cheile Genelor si veti vedea un alfabet neuro-lingvistic al Fricilor si Dorintelor care ne tin captivi la o frecventa joasa de vibratie si ne afunda tot mai mult in ea. Acesta este Infernul pe Pamant.

Si totusi, la fel cum aceasta frecventa a Umbrei Exista, ea exista nu ca sa ne chinuie, ci ca sa fie precum rotile ajutatoare la bicicleta, menite sa ne oblige sa dezvoltam frecventele siddhice in noi, pentru a putra activa frecventa campului Transformational al Darului, care transmuta frecventa de presiune a Umbrei in frecventa de Eliberare a Siddhi-ului.

Tot ce ne dorim: libertate, abundenta, extaz, iubire neconditionata, imortalitate, tot acel camp Siddhic este potentat si imbogatit de frecventa umbrei, care nu e menita sa ne tina in sclavie, ci tocmai sa ne elibereze de ea.

Calea spre Eliberare 

Insa eliberarea vine odata ce intelegem procesul de transmutare, procesul de transformare a energiei presiunii de la Umbra, in energia eliberarii Siddhice. Iar acel secret este secretul Alchimiei, secretul Transmutarii, secretul Pietrei Filosofale, care se gaseste in interiorul Darului.

Darul este campul transformational dinamic al inimii noastre care, prin contemplatie, prin atentie focalizata, relaxata si sustinuta asupra Siddhi-ului transforma organic frecventa umbrei in frecventa siddhi-ului.

Nu este o munca fizica, nici emotionala, nici mentala, ci o munca holistica, o munca a atentiei care se focalizeaza relaxat pe umbra care apare din ADN si, in loc sa o judece, sa o critice, sa se fereasca de ea, sa o evite sau sa o respinga ori controleze, o inconjoara cu iubire blanda si nu ii face nimic, doar o tine intr-o imbratisare energetica si atat.

Nimic nu trebuie schimbat si nimic nu poate fi schimbat, nu de noi. Prin observarea simpla, fara agenda, a trecerii norilor Umbrei pe cerul pur Siddhic incepem sa intelegem incet incet natura Siddhica a sufletului nostru.

El nu are nori. Nu exista nimic care sa blocheze soarele. Sigur ca norii vin adesea si uneori creeaza o pacla atat de groasa incat nici o raza de soare nu mai ajunge la noi, si atunci sufletul intra in panica. Dar in acel moment este timpul pentru exercitiul contemplatiei, care in loc sa transforme starea de agitatie interioara in actiune, ramane nemiscata, la fel ca cerul si observa doar viata si trecerea norului pe spatiul sau stiind ca, oricat de mult ar dura, si acel nor va trece.

La fel cum norii se duc de la sine, la fel si umbrele dispar de la sine. Dar pe timpul cat sunt pe cerul sufletului nostru, ii putem observa detasat, fara sa fim prinsi in ei, fara sa ne incalcim in ei si fara sa ne identificam cu ei.

Da, exista frica in noi, dar nu noi suntem frica, nu noua ne e frica. Ea pur si simplu ne traverseaza.

Da exista furie in noi, dar nu noi suntem furiosi. Furia pur si simplu ne traverseaza.

Da, exista sentimentul de a fi insultati in noi. Dar nu noi suntem cei insultati si nu e nimeni care ne insulta. Sentimentul de insulta pur si simplu exista si trece prin noi.

Iar noi il observam la fel cum observam norii pe cer sau masinile pe strada, fara sa le alergam precum un caine.

 Marea Eliberare – Descalcirea Sinelui din Corpul Astral (Emotional)

In acel moment, emotiile noastre se descalcesc de experienta noastra, iar sinele nostru se mai elibereaza putin de stransoarea emotiilor. Capatam un pic mai mult spatiu interior. O victorie mica si totusi o victorie.

Astfel incepe munca noastra din Secventa Venus, munca noastra in viata de zi cu zi, in inima familiilor si a relatiilor noastre prin care incet incet ne eliberam de sub stransoarea automatismelor noastre emotionale care ne mentin si ne afunda in lumea Umbrei.

Abia parcurgand aceasta cale incepem sa ne descalcim, sa redevenim pas cu pas noi insine, sa ne luam auto-constientizarea in propriile maini si, in loc sa ne plangem de cat de adormiti sunt cei din jurul nostru, sa vedem ce putem face pentru a ne trezi pe noi insine inca si mai mult.

Si transmutarea nu se termina niciodata, doar continua. Si pe masura ce o facem, transformam progresiv tot mai multa umbra in Siddhi, tot mai multa Opresiune in Libertate. Si cu fiecare bataie a inimii care ne trage spre spatiul Siddhic, devenim tot mai liberi interior, tot mai noi, si tot mai valorosi celor din jurul nostru.

Un singur om eliberat, un singur om care merge pe calea sa de aur, pe calea eliberarii energiei vitale tinuta sub cheie, este ca un Soare de la care toti pot veni ca sa isi aprinda propria lor scanteie.

Un singur om care poarta chiar si o farama de lumina poate aprinde lumina in altii mii.

Acel om a carui inima creste mereu, acel purtator al luminii, al flacarii olimpice care aduce focul lui Prometeu pamantenilor, poti fi CHIAR TU.

Calatorie placuta pe calea ta de aur, EROULE!