A fi supus, docil nu e un lucru usor deloc.

Nu intr-o lume in care daca esti supus se crede despre tine ca n-ai personalitate sau ca daca esti supus esti slab.

Supunerea, atunci cand vine din suflet (si doar atunci) e uneori un semn de profunda sensibilitate, dar alteori e un semn de Putere ajunsa la maturitate.

Puterea in forma ei “tanara” nu are nici o intentie sa fie supusa si nici nu poate fi supusa. Multi au incercat si multi si-au luat-o.

Dar ajunsa la maturitate, Puterea Individuala nu mai vrea sa nu mai poata fi supusa, pentru ca deja stie ca e in deplinatatea si in maturitatea fortei sale.

Ea devine disponibila nu pentru a fi mai putin puternica sau capabila, ci pentru a fi mai blanda, mai putin demonstrativa si mai mult suportiva.

Insa nu poti fii supus cu adevarat pana propria ta putere individuala nu simte pentru sine ca s-a maturizat, cu alte cuvinte, ca este in deplinatatea fortei personale proprii.

Multi incearca sa fie supusi sau blanzi INAINTE DE VREME, inainte ca puterea lor personala sa se fi copt. Si imediat se simte. Se simte ca acea Putere Personala nu poate fi supusa in mod natural, nu inca. Se simte ca ea inca mai vrea sa mai creasca, sa se extinda, sa cucereasca noi teritorii si sa-si demonstreze maretia.

Si exact asta ar trebui sa faca: sa creasca, sa cucereasca taramuri noi, sa fie demonstrativa cu propria maretie. Cel ce ar vrea sa fie supus inainte sa-i fi venit vremea isi asuma o sarcina care nu e a lui, nu inca.

Sunt multe tipuri de supunere, dar 2 surse autentice fac capul de afis in ceea ce o priveste.

 

1. Supunerea din Sensibilitate

Ai cunoscut vreodata o persoana care sa iti fie evident din prima ca este sensibila? O simti imediat: dupa tonul vocii, dupa cum se uita, dupa felul cum leaga cuvintele sau intonatie, si din multe altele, sensibilitatea se simte.

Ei bine, ea merge mana in mana cu Supunerea. Un om sensibil are in mod natural, fara sa se straduiasca in plus, acces la un rezervor vast de energie a supunerii. Supunerea le vine natural celor sensibili. Dar nu supunerea de pe o pozitie de slabiciune, unde esti supus pentru ca n-ai de ales, ci o supunere de pe o pozitie de putere.

A putea fi supus e o putere in sine. Pare paradoxal, dar asa este. Cand spunem cuvantul ”Putere” ne gandim automat la o energie puternica, demonstrativa care vine spre tine ca o rafala puternica de vant si te poate chiar zdruncina. Acest cuvant are o textura adesea asociata cu Masculinitatea.

Si totusi, Supunerea care vine din sensibilitate e propriul ei fel de putere. Nu esti supus pentru ca te crezi prea slab pentru a fi puternic. Esti supus pentru ca sensibilitatea ta te face sa intelegi si sa simti sensibilitatea altora, chiar si cand ei n-o simt.

Si in mod natural, cand esti in contact cu sensibilitatea altcuiva, nu vrei sa vii puternic inspre ea, ci sa o tratezi indirect, delicat, la fel ca orice lucru sensibil. O astfel de putere sensibila si supusa nu agreseaza pentru ca nu are cum sa o faca.

E o putere a deschiderii, a caldurii, a prieteniei. E o putere care deschide inimi si care le inmoaie,  o putere care da celuilalt un sentiment ca e intr-un loc unde agresivitatea nu il poate ataca.

Inima iubeste sa fie supusa. Dar nu poate fi supusa de la inceput. Ea poate fi supusa abia la final, abia dupa ce a devenit constienta de cat de vasta si intensa este propria ei putere, de cata forta dispune. Abia atunci, ramanand constienta de sensibilitatea proprie dar si de puterea proprie, prin uniunea celor doua apare deschiderea supusa a inimii.

 

2. Supunerea din Maturizarea Puterii Personale – Nasterea Sinelui Individual

Daca supunerea care deriva din sensibilitate e disponibila inca de la inceput pentru cel binecuvantat cu darul de a fi sensibil, supunerea din maturizarea puterii personale e complet alta poveste si se simte complet altfel.

Aici nu mai vorbim de o Supunere care poarta Sensibilitate in ea. Acel element delicat, fragil, feminin al sensibilitatii nu este prezent in acest fel de supunere.

Si o astfel de supunere nu are cum sa vina de la inceput, la fel cum nimic pentru energia masculina, a evolutiei nu are cum sa vina de la inceput.

Energia puterii personale este intensa, plina de forta, dinamica, confruntativa, demonstrativa.

Nu conteaza ca esti barbat sau femeie si ca expresia acestei energii va fi diferita, Puterea Personala care nu izvoraste din izvorul feminin al Sensibilitatii, ci din izvorul masculin al Fortei este in fiecare dintre noi.

Desi exista o banuiala in fiecare dintre noi ca acea putere exista, datorita naturii ei foarte intense si volatile, ne e frica sa o accesam. Pentru ca stim ca odata ce o accesam, nu vom mai fi noi in control, ci ea.

Si simtim ca acea energie e focalizata, intensa dar si haotica si distructiva.

Si chiar asa este. Energia Puterii Personale care iese din izvorul masculin al Fortei e unidirectionala, focalizata, centrata doar pe ea insasi si matura ca un Tsunami tot ce ii sta in cale, fara a avea timp de sensibilitati.

Nu-ti  place de ea, asta e, da-te din cale, pentru ca nu se va uita inapoi si nu ii va pasa de tine. Aici nu mai suntem pe taramul feminin al sensibilitatii, ci pe taramul masculin al puterii. Si puterea e altfel decat sensibilitatea.

Puterea Personala despre care vorbim aici creste pe masura ce este exprimata. Nu e neaparat nevoie sa fie impusa asupra celorlalti, desi de multe ori datorita caracterului demonstrativ exact asta se intampla, insa pentru a creste si a se maturiza, aceasta energie e nevoie sa fie recunoscuta, acceptata si mai ales exprimata demonstrativ (pentru inceput) de cel ce o poarta.

Puterea Personala ce provine din forta e ca o furtuna. E infricosatoare atat pentru cel ce o simte in interiorul lui, dar mai ales pentru cei ce sunt in jurul sau. Odata ce a pus stapanire pe tine, chiar daca iti poate fi frica si vei incerca sa o reprimi, nu vei mai putea. E puterea care rupe orice lant si care sperie pe oricine si orice care ar avea pretentia sa creeze orice fel de ingradire in jurul celui ce o poarta.

Multi o vad drept incapatanare, indaratnicie, egocentrism, dar nu e nici una dintre astea, e doar putere personala provenita din forta.

Esenta ei e orice numai supunere nu. De fapt e exact energia anti-supunere. Cel putin asta este la inceput, pana ajunge in deplinatatea propriei sale forte.

Traim intr-o cultura care nu prea suporta exprimarea acestui tip de energie. Cand ea a pus stapanire pe tine, nimeni si nimic nu te mai poate controla, pentru ca esti controlat in totalitate de propria ta Forta.

Tu nu esti in controlul fortei. Forta e in controlul tau, cel putin pentru inceput. Si pana se va maturiza, pana se va dezvolta si exprima destul ea va fi in continuare in controlul tau.

Nu tu ai acces la forta, ci forta are acces la tine. Nu forta e o exprimare a naturii tale intrinseci, ci tu esti o exprimare a naturii intrinseci a Fortei care iti curge prin vene.

E ca si cum ai asista neputincios la un episod in care cineva mult mai mare si mult mai puternic decat tine intra cu forta in masina ta, te azvarle pe scaunul din spate, ia volanul si de aici inainte conduce el, iar tu nu mai esti in postura de conducator, ci de pasager.

Este o lectie dura in neputinta.

Culmea, ai atat de multa putere care curge prin tine, ai putea muta munti si nimeni nu indrazneste sa se ia de tine, pentru ca simte ca energia ta il poate claca in picioare. Insa constiinta ta stie ca nu ea conduce. Simte ca o alta forta are volanul. Si experimenteaza propria ei neputinta de a ii smulge volanul din maini.

Asta e, astepti sa vezi unde te duce, speri sa fie undeva bun si te rogi sa se sature de condus, poate poate ti-o da volanul inapoi. Ai atata forta si totusi e o lectie atat de buna in a nu mai fi Cocosu Rosu, pentru ca stii clar ca Forta aia nu e a ta, ci doar curge prin tine, dar e Forta Vietii care te-a ales drept expresie a ei.

Aparitia si preluarea controlului de catre aceasta forta in viata cuiva nu poate fi prevazuta. Este evident dupa ce s-a intamplat. Atat el cat si cei din jur vor recunoaste acea forta, pentru ca e imposibil sa nu o simti. Numim astfel de oameni ”Puternici”, ”Siguri de Sine”, ”Siguri pe ei”, ”Imposibil de Controlat”, ”Convinsi de Sine”, ”Independenti” de fapt atributele astea fiind mai mult atributele Fortei insasi decat ale persoanei in sine.

Perioada in care forta a preluat controlul si isi face de cap in viata celui pe care il controleaza  poate fi extrem de turbulenta atat pentru cel preluat de forta, cat si pentru cei dragi lui. E o forta de neoprit, oricat ar vrea el sa o controleze si sa o domoleasca, nu va putea.

Si prietenii si familia vor incerca poate sa ii spuna ”Omule, las-o mai moale ca o sa ajungi rau in ritmul asta”

De obicei aceasta energie alege un singur om, si agenda ei nu e doar sa schimbe viata acelui om, ci si viata familiei si prietenilor sai. Efectele sunt mereu imprevizibile, dar mereu se soldeaza cu distrugerea tiparelor vechi si castigarea unui soi de ”independenta”, precum si o Renastere, la fel ca natura dupa o furtuna.

Cand familia, grupul de prieteni si persoana aleasa sunt relativ-vorbind ”pregatiti” energetic pentru aceasta furtuna a destinului, schimbarea se declanseaza. Daca pana atunci persoana aleasa mai putea fi controlata cum-necum, de acolo inainte va fi imposibil. Aceasta energie vine ca un mare NU! spus chiar si celei mai mici posibilitati de control.

De regula Forta alege pe cineva in perioada tineretii, dar nu e obligatoriu. Persoana in cauza pare sa devina Rebela, dar adesea totul se pune pe seama ”Rebeliunii Tineretii” si se crede ca ”Va trece odata cu tineretea”

Nu e deloc asa, daca nu e vorba doar de tinerete, ci daca izvorul Fortei a ales un anumit grup spre transformare prin alegerea cuiva ca agent al transformarii, efectele nu vor trece.

Va fi doar foarte clar ca aproape fulgerator, de parca de la o zi la alta, persoana care va cataliza schimbarea a devenit rebela, nerezonabila, sare in sus de la orice, ridica vocea si se supara din nimic.

E ca si cum persoana care este controlata de forta Refuza complet pe oricine altcineva in afara de el, rupe orice legaturi, oricat de dureros ar fi asta. Reneaga tot ce a invatat de la parinti si cultura sa si se izoleaza.

Nu e ceva dramatic precum pe vremuri cand barbatii tineri se duceau singuri in padure pentru a se lua la tranta cu lupul, dar energetic se simte ca persoana in cauza a rupt toate legaturile si ca desi traieste ca si inainte printre aceiasi oameni, dinamica s-a schimbat iremediabil.

Pentru cei dragi care vad toate astea intamplandu-se, asta e o cauza mare de ingrijorare. Ei nu isi dau seama ca nu doar baiatul sau fata lor a fost ales pentru transformare, ci Familia cu totul, grupul de prieteni sau relatia cu totul. Desi este un eveniment individual, el afecteaza intreaga familie si toate relatiile celui care este ales.

”Nu stiu ce-i cu el/ea, nu ne mai putem intelege” sau ”Parca a devenit peste noapte alt om” sunt fraze comune pe care le auzi in jurul a astfel de evenimente. Si nu, ele nu sunt datorate ”Tineretii”. Forta, bruschetea, rapiditatea fulgeratoare cu care toate astea se intampla nu sunt din lumea tineretii, ci din lumea Sortii.

Persoana care experimenteaza asta aproape ca trece printr-un purgatoriu, in care tot ce credea ca este sau stia ca este este pierdut si scurtcircuitat. Orice titlu ar fi avut, orice s-ar fi spus despre el, de bine sau de rau, totul este pierdut, pana ce ramane este doar un mare Nimic, un mare EU.

Cel ales devine, fara voia lui, TABULA RASA. Pana atunci stia cine este. Era fiul sau fiica parintilor, era asta sau cealalta, era cineva. Acum nu mai e nimeni si nu mai accepta nici un nume. E plecat in cautarea propriului sau nume si se va intoarce la ai lui doar cand si-l va gasi.

Sigur ca in plan real viata continua ca intotdeauna. Omul tot merge la serviciu sau la facultate, vine acasa, mananca, spala vase, face tot ce face un om obisnuit. La exterior ai putea zice ca are o viata la fel de normala si obisnuita ca oricine altcineva.

Dar la interior se simte diferenta. Omul acesta, fara voia lui, a fost ales de viata pentru o initiere. Initierea in a deveni El Insusi.

Desi familia, prietenii, partenerul de viata si mai ales el insusi erau absolut de netagaduit convinsi ca stiu cine este El, acum cu totii vor fi pusi in fata a ceva ce da buzna in viata lor nepoftit: Nu, nu stiau deloc cine este!

Pentru ca un om nu e ceva sau cineva. Cine esti nu e ceva fix sau stabil, si asta va afla cel ales la prima mana si vor vedea si cei dragi lui. Cine esti e cine alegi sa fii secunda de secunda.

Forta preia controlul, rupe toate lanturile, darama orice conceptie despre sine sau despre Eu Sunt sau Eu cred.

Energia celui ales, indiferent de sex va deveni foarte incisiva, independenta, intensa, plina de  forta, atribute pe care in mod normal le atribuim masculinitatii.

Daca un barbat trece printr-o astfel de transformare, totul pare cumva mai normal, ca si cum ar fi normal ca barbatii sa treaca prin asa ceva.

Surpriza e cand o femeie trece printr-un astfel de eveniment. Nimeni (in special ea) nu e pregatit pentru asa ceva.

Formarea si pastrarea de prietenii si relatii e foarte dificila in aceste circumstante. Nu spune nimeni ca nu se poate si ca nu rezista, dar cand o astfel de perioada intra in viata cuiva, ea nu poate fi oprita de nimeni si de nimic si isi va cere drepturile, si timpul.

E o perioada care nu poate fi nici prevazuta, nici grabita, care nu are o durata standard, ci dureaza cat dureaza.

E perioada in care prin forta vietii si a imprejurarilor care par ”Orchestrate Divin” persoana isi castiga, cu sau fara voia ei independenta, nu doar de familie, prieteni, sefi si partener de viata, chiar si fata de Dumnezeu, dar mai important decat orice, isi castiga INDEPENDENTA FATA DE SINE.

Suna ciudat, dar chiar asa este. Noi nu ne nastem independenti. Nu ne nastem independenti nici fata de parinti sau sefi si cand intram in relatii nu intram ca entitati independente. Dar mai mult dect orice, nu ne nastem indendenti fata de noi insine.

Insa un astfel de eveniment schimba regulile jocului pentru totdeauna. Dupa asa ceva niciodata nu vei mai putea fi pus in lanturi, nu pt ca ai opri tu pe cineva sa te puna in lanturi, ci pentru ca Sinele Tau se elibereaza pe sine.

De fapt acest eveniment este evenimentul de Auto-Eliberare a Sinelui. Este evadarea Sinelui Propriu din tiparele repetitive in care, fara vina nimanui, s-a nascut.

Daca vrei, este evenimentul de NASTERE a Sinelui Individual

Fizic ne nastem cand ne nastem, dar sinele nostru nu se naste odata cu noi. De fapt nu poti sa stii daca sau cand se va naste sinele tau.

Tehnic vorbind, daca te-ai nascut, ai o sansa sa fii ales sa ti se nasca si Sinele, cu atat mai probabila cu cat cunosti mai multi oameni care au trecut prin acest eveniment.

Insa NIMIC NU E GARANTAT.

Noua ne place sa credem ca doar pentru ca suntem in viata si ne-am nascut, stim cine suntem si Sinele Nostru s-a nascut odata cu corpul.

Dar orice ne-ar fi zis parintii nostri, orice ar crede societatea si mai ales orice ar incerca cei care au putere de convingere asupra noastra sa ne convinga, NU, SINELE NOSTRU INDIVIDUAL NU S-A NASCUT ODATA CU CORPUL.

Cand vezi pe cineva care este in procesul de Nastere al propriului sine, care e la fel de Dureros si chinuitor ca si o nastere fizica, poti sa faci unul din 2 lucruri, pentru ca e clar ca nimeni nu e pregatit pentru asa ceva.

Poti sa ai un recul si sa incerci sa te agati de ceea ce stii ca esti, refuzand miracolul care se intampla si incercand sa il controlezi pe cel drag tie, sa il convingi sa revina la starea de dinainte in care era in conexiune cu tine, sau poti sa accepti miracolul si sa fii martor la el, acceptand noua independenta a celui drag tie.

Daca accepti miracolul, nu exista nici o garantie, dar si ceva din tine devine mai independent.

Nu e deloc necomun sa fii Parinte si unul din copiii tai (sau ambii daca ai mai multi) sa treaca prin asa ceva. E greu de inteles, si mai greu de acceptat, starea naturala care iese la suprafata e confuzia, teama, ingrijorarea. Toate astea sunt normale. Intotdeauna ceva brusc, neasteptat, de care nu ne-a spus nimeni si pe care nu-l intelegem ne va crea confuzie si ingrijorare.

E cumva de inteles ca iti vei face griji pentru copilul tau, sa crezi ca pe tine ca parinte te depaseste, dar ca ar fi bine pt copilul tau sa primeasca ajutor psihologic specializat, sa-si gaseasca drumul inapoi acasa, sau sa fie pus inapoi pe ”drumul cel bun”, ca pare ca dintr-odata, de unde inainte era intelegator, cuminte si bun, a devenit rebel, incapatanat si gica-contra la absolut orice.

 Pentru ca e greu de digerat ca parinte ca ce se intampla nu e o catastrofa sau ceva ce n-ar trebui sa se intample, ci o perioada de bun-augur, e posibil daca esti parinte sa te opui la ceea ce se intampla si sa incerci ”sa-ti salvezi copilul de el insusi”

Nu vei avea cum sa o faci si mai mult,  nici macar n-ar trebui sa incerci. Da, e absolut imprevizibil incotro o va lua viata copilului, si e aproape sigur ca nu vei fi deloc de acord cu directia in care o va lua.

Dar asta nu inseamna ca e o directie rea sau gresita, ci doar ca e directia lui si oricare ar fi ea si la orice ar duce, e singura pe care o poate lua si e mai buna decat orice alta directie.

Persoana care trece prin asta va parea de la distanta foarte puternica, independenta, ”pe pozitii”, se va simti un aer puternic de Putere Personala si Forta in jurul ei, si va parea ca Respinge orice si ca stie foarte bine ce vrea si isi cere drepturile, daca nu prin cuvinte, atunci pur si simplu din atitudinea energiei sale.

Nu persoana alege sa fie asa, ci Forta alege pentru ea, iar ea nu se poate opune nici daca vrea.

De fapt, se poate intampla un fenomen deosebit de interesant. Dat fiind ca Constiinta persoanei alese e impinsa pe scaunul de Pasager si Viata preia Carma cu Forta, constiinta reala a persoanei e posibil sa uite ca exista si sa apara acea Identificare cu Forta insasi.

Vei simti imediat o astfel de persoana. In loc sa isi dea seama ca este controlata de forta care este in interiorul ei, ea va fi absolut convinsa ca este in controlul propriilor ganduri, dorinte, perceptii, va fi convinsa nu ca este condusa, ci ca ea conduce.

Vei auzi astfel de persoane fiind foarte convinse de ceea ce vor, dar mai ales de ceea ce nu vor, de ceea ce permit, dar mai ales de ceea ce nu permit. Si cel mai puternic se va simti asta nu neaparat in felul cum vorbesc, ci in energia lor cu care vin spre tine.

Daca cumva citesti acest articol si esti inca in procesul de transformare, randurile imediat de mai sus probabil nu vor avea nici un sens pentru tine.

Parca te si aud ”Ba bineinteles ca eu sunt in controlul propriilor mele ganduri si perceptii, dorinte si convingeri. Cine altcineva sa fie daca nu eu?”

E putin probabil daca esti in mijlocul procesului sa poti sa iti detasezi constiinta proprie de cea a fortei. Dar dupa ce procesul se termina, aproape inevitabil iti vei da seama ca perceptiile, gandurile, reactiile pe care le aveai, desi se intamplau prin tine, nu erau ale tale, ci ale fortei, si oricat ai fi vrut sa te impotrivesti (si poate ai incercat sa o faci), nu aveai ce sa le faci, pentru ca forta era mult mai puternica decat tine.

Daca esti cumva in relatie cu cineva si este in acest proces, relatia poate parea foarte dura si unii ar putea crede ca e disfunctionala. Dar nu e deloc asa.

Daca partenerul tau e in plin proces de Nastere a Sinelui, miscarea naturala a fortei este sa il izoleze de toti si de toate, de familie, de prieteni, de parteneri de viata, ca sa creeze circumstantele potrivite ca el sa se poata regasi.

Asta nu inseamna ca nu isi doreste sa fie cu tine. De fapt chiar dimpotriva. Vei vedea poate o atitudine ambivalenta. Pe de o parte o puternica atitudine care stie ce vrea, ce merita, ce nevoi si dorinte are si care pare sa isi demonstreze si sa isi exercite din plin puterea si independenta oricand crede de cuviinta, parand sa te tina la distanta. Dar pe de alta parte poate fi o alta atitudine care nu seamana deloc cu asta. O atiutudine care iti arata ca are nevoie de tine, ca apreciaza persoana ta in viata lui sau a ei si care e recunoscatoare pentru ca reusesti sa ii respecti individualitea, independenta si nevoile.

Atitudinea asta de cand-cald, cand-rece nu inseamna ca e ceva in neregula cu relatia voastra. Chiar deloc. Sunt pur si simplu cele 2 forte ale transformarii, fiecare cu vectorul ei.

Forta feminina n-ar vrea nimic mai mult decat sa fie liniste si bine si legaturi trainice si frumoase. Ea nu isi doreste sa aiba independenta, ci iubire. Nu are dorinte, ci vrea sa ofere iubire.

Dar forta care conduce si mana intreg procesul e Forta Masculina, care e plina de propria ei dorinta, directie, de nevoia ei de independenta, de recunoastere a propriei puteri si de demonstrare a ei, care raspunde in forta la orice care i se pare o provocare la adresa propriei independente sau forte.

Daca puteti sa suportati impreuna aceasta perioada stiind ca e o parte naturala din procesul vietii si al fiecaruia dintre voi, fara sa credeti ca sunteti incompatibili, sau ca ceva e in neregula cu vreunul dintre voi, legatura si camaraderia care se creeaza intr-un astfel de cazan alchimic e incredibila.

La fel ca si in cazul parintilor, daca partenerul tau de viata trece prin asa ceva, e extrem de usor sa crezi ca are ceva cu tine, ca nu te place, ca sare in sus de la orice, ca poate la inceput v-ati inteles dar  zilele dragostei voastre s-au dus.

Nu e nimic de genul asta. Partenerul tau nu e inca ”El insusi”, nu complet. E el insusi, dar e el insusi in formare. Locul cel mai natural de vindecare pentru durerea intregului proces este in cuplu.

Nu inseamna ca va da vina pe tine, ci va exprima durerea prin care trece. Sigur, din punctul de vedere al partenerului tau, e posibil ca el sa creada ca durerea pe care o simte are de-a face cu ceva ce ai facut (si n-ar fi trebuit sa faci) sau n-ai facut (si ar fi trebuit sa faci). Si e posibil ca acea energie plina de forta care conduce procesul de transformare sa te confrunte si sa iti dea de inteles ca ”din cauza ta ma doare pe mine”.

Nu e deloc adevarat si daca vei vorbi mai in colo cu partenerul tau iti va confirma ca desi in acele momente era complet convins ca din cauza ta il doare, ceva din el chiar si atunci realiza ca nu din cauza ta il doare, ci pur si simplu experimenteaza durere.

E normal sa o experimenteze. Ca sa se nasca, asemenea unui copil, sinele lui se ”Rupe”, se ”descatuseaza” cu forta de inchisoarea formei, a materiei. Senzatia interna resimtita e ca si cand s-ar rupe ceva in interiorul tau, ca si cum ceva in tine ar fi sfasiat. Nu e deloc placut si e foarte dureros.

Daca nu le spune nimeni, cei care experimenteaza asta vor crede ca ceva sau cineva a provocat senzatia asta. Doar n-o fi venit de nicaieri.

De unde sa stie ca e procesul de nastere a Sinelui Lor Individual? Parintii, societatea si scoala i-a invatat ca atunci cand te nasti, sinele tau se naste odata cu tine, nu e in asteptare, stand cuminte la coada pentru momentul cand e vremea sa isi faca marea intrare in lume.

Ai vazut tu multe articole pe tema asta? Eu n-am vazut. Ei de unde sa stie?

Vor experimenta durere, vor crede ca e vina ta, e posibil ca si tu sa crezi ca e vina ta. In fond, daca partenerul tau crede ca e vina ta si tu esti de acord cu el si crezi si tu ca durerea lui e vina ta, atunci o fi suparat pe tine pentru ca l-ai ranit, dar cel putin o sa fie pace si intelegere.

Cand doi oameni impartasesc acelasi punct de vedere asupra a ce s-a intamplat si ce inseamna asta, e pace si intelegere, relatia continua.

Cand punctele de vedere difera, atunci e cearta, conflict si neintelegere. Cand unul zice „E alba”, iar celalalt „Ba nu, e neagra”, atunci apare cearta.

Nu fa greseala sa crezi ca durerea pe care o experimenteaza partenerul tau care trece prin procesul de nastere a Sinelui sau Individual e cumva atribuibila tie. Nu rezolvi nimic daca crezi asta. Si daca crezi ca fiind de acord cu el vei aduce mai multa pace si mai multa armonie in cuplu, ei bine, NU, nu vei aduce.

Treaba ta nu e sa fii responsabil te tot ce i se pare lui sau oricui altcuiva ca ai fi. Daca esti in relatie, ai un singur job: SA IUBESTI. Cum stii tu mai bine, cum stii tu mai potrivit. Iar asta nu implica „Da draga, sunt responsabil pentru durerea ta”, ci „Ok, ce putem face ca sa iti fie si ca sa ne fie mai bine?”

Daca partenerul tau trece prin durerosul proces de nastere a sinelui individual si ai curajul sa fii intr-o relatie cu el in timp ce trece prin acest proces furtunos, sa stii ca nu doar el si familia lui e binecuvantat, ci si tu.

Sigur, ca si el si ca si familia lui, depinde totul de cum vezi asta. Poti sa vezi toate astea ca un mare chin deloc binevenit, sau ca pe o binecuvantare. Poti  sa intelegi ca ce ai in fata e un Dar din partea vietii pentru El si pentru Tine totodata, sau te poti impotrivi si crede ca Universul are ceva impotriva ta de tocmai tie iti da un partener care acum s-a gasit sa treaca printr-o criza de personalitate.

Din exterior poate parea o Criza prelungita de personalitate, o perioada de intense cautari de sine, in care Sinele celui care trece prin transformare incearca sa isi contureze o identitate stabila si coerenta de sine, dar stabilitatea si coerenta pe care le cauta sunt mereu si mereu scurtcircuitate de viata.

Dar astfel de explicatii tradeaza doar o lipsa de intelegere sau de acceptare a ceea ce se petrece de fapt. Da, situatia are simptomele unei crize, dar oare, o nastere nu se aseamana si ea unei crize?

Chiar si cand procesul se incheie si Sinele Individual se naste, cautarea propriei identitati nu se incheie. De fapt, continua mai intens ca niciodata.

Ce se naste nu este un Sine care e sigur pe ceea ce este. Sinele Individual nu este asta. Sinele Individual nu e deloc sigur pe cine este, pentru ca stie ca nu e nimic static, ci e un proces care mereu se creeaza pe sine.

Sinele Individual este doar Nasterea propriei tale Unicitati.

Si chiar daca nu tu esti cel care trece prin procesul de transformare, ci partenerul tau de viata, efectele transformarii lui se vor simti asupra oricarei relatii pe care o are.

Unicitatea lui nou-nascuta va pune pe oricine e langa el in contact cu propria sa unicitate.

Asta poate fi un eveniment profund placut si inspirational, daca esti plecat in cautarea propriei unicitati, sau profund tulburator, neplacut si deloc binevenit daca crezi ca iti cunosti propria unicitate si munca ta de o viata desi crezi ca este  exprimarea ei, e de fapt reprimarea ei.

Nimeni nu crede cu adevarat ca isi reprima propria sa unicitate. Cu totii credem ca ne-am nascut unici si suntem unici si orice am face nu putem pierde propria unicitate, ca unicitatea nu e un drept Castigat, ci e o calitate eterna pe care orice om o are.

Din nou, propaganda! Asta ar vrea lumea sa credem.

Ce adevar mai convenabil decat „Esti unic, de cand te-ai nascut esti unic. Unicitatea ta e deja aici, nu trebuie sa treci prin nici un proces ca sa o gasesti. Nu e nevoie de nici o initiere sau calatorie spirituala ca sa ai acces la ea. Acum dormi linitit si du-te maine inapoi la serviciul tau”

Daca avem deja unicitatea noastra, la ce s-o mai cautam atata? Si cum sa nu-i consideram nebuni pe cei care chipurile au plecat intr-o calatorie de „Descoperire a Sinelui lor Autentic”

Cum adica, nu suntem prin definitie Autentici? Ce altceva sa fim daca nu Autentici?

Si totusi, ne-am nascut autentici, dar gratie conditionarii, care nu e vina nimanui, fiecare dintre noi am invatat treptat treptat sa ne opunem naturii noastre autentice, si sa o dam la schimb pentru un Status si un Rol caldut care ne da de mancare si plateste facturile, ne mentine acceptati de societate, de familie, ne mentine parintii mandri de noi si iubitul sau iubita aproape.

Sa renunti la toate conforturile pe care Statusul si Rolul ti le dau pentru a iti redobandi autenticitatea pare o nebunie. Ce om in toate mintile ar face asta?

Si totusi, exact cum am zis. Nimeni nu alege sa plece in cautarea propriului sine Individual si Autentic. Nu tu alegi calatoria asta. Nu o poti initia.

Daca esti cumva pe ea, si iti dai seama ca esti, atunci stii sigur ca nu tu ai ales calea asta, ci ea te-a ales pe tine.

Si poate iti e frica de ce-ai putea pierde: siguranta materiala, status, faima, relatii, acceptarea societatii, a familiei, a prietenilor, si e normal sa iti fie. Societatea ne invata sa ne fie frica de a pierde toate astea.

Si pentru ce? Pentru bazaconii, pentru inchipuiri, pentru cai verzi pe pereti?

Asa e, nu e nimic tangibil in toata calatoria asta. Nimic pe care se poate pune mana, nimic care se vede cu ochiul liber.

E o calatorie care daca iti bate la usa, nu iti bate, ci da buzna si n-ai ce-i face.

E o calatorie care daca te-a ales, iti va rupe toate legaturile cu orice si te va face sa fii cu adevarat de unul singur, doar tu, Soarele si Stelele.

E o calatorie care nu iti va da nimic, in schimb iti va lua totul.

Si e o calatorie dura, dura de tot, in care esti azvarlit cu mare Forta de colo acolo de viata, ca o marioneta neinsemnata, ca un manechin intr-o furtuna.

Tot ce e vizibil si tot ce stii despre tine va fi scurt circuitat, spre admiratia sau groaza celor care se uita.

Multi se vor opune, putini vor intelege, insa toata lumea, mai ales tu veti intelege ca „ceva s-a schimbat definitiv” si nu mai exista cale de intoarcere.

Si la final, dupa ce forta si-a facut de cap cu tine si s-a exprimat cu putere, cu bruschete, cu intensitate si foc prin propria ta viata, impactand pentru totdeauna nu doar viata ta, ci si pe a tuturor care au fost pe langa tine in acea perioada, Forta iti da marea ei Lectie.

La fel cum a fost de neinduplecat in a intra in viata ta si a ravasi totul nu doar pentru tine, ci pentru toti de langa tine, la fel de neinduplecat este si in a pleca.

Doar ca acum pleaca cu aceeasi privire stoica cu care a intrat, insa lasand in urma un Tu transformat, liber, independent, imbatat de gustul Atotputerniciei, stiind totusi ca in tot acest timp, desi exprimai puterea intregii vieti, ea nu a fost niciodata a ta.

Insa la fel cum fluviile sapa defilee prin munti, la fel si aceasta experienta a sapat un defileu in tine. Si Desi Forta care rupea legaturile si te punea fata in fata cu propria solitudine si proprii demoni a plecat, amintirea ei, textura si mirosul ei raman.

Abia la final, abia dupa ce Forta ti-a dat ultima ei lectie, lectia Eliberarii, cand Forta ti-a dat drumul din stransoarea ei de Fier, abia atunci poti deveni si tu Supus, de data asta nu pentru ca cineva incearca sa te supuna, ci pentru ca acum ai in sfarsit puterea si autonomia sa alegi tu sa fii supus.

Caci pana la urma, dupa ce a demonstrat tot ce avea de demonstrat, dupa ce a cucerit tot ce era de cucerit, Fortei ii mai ramane un singur lucru de facut: Sa isi ridice copiii in brate si sa ii inalte folosind propria forta spre cer.

Cat timp suntem inca in formare nu putem fi supusi si ar fi o nerozie sa incercam. Toate la timpul lor. Cand procesul de formare se termina, va veni si vremea sa gustam savoarea dulce a supunerii care vine din maturizarea fortei.

Fie ca Forta intregului Univers sa te gaseasca si Iubirea lui sa te inconjoare, oricine ai fi, oriunde ai fi.