Nu trebuie sa ai nici macar cea mai mica notiune de Cheile Genelor ca sa iti dai seama ca fiecare om are in interiorul lui capacitatea de a recunoaste vibratia fricii si ca suntem cu totii supusi experientei de a ne fi frica in viata.kahovka-service.ru

Acest articol nu este decat o contemplatie personala pe marginea Efectelor Fricii, Modului cum ea Opereaza si ne deformeaza realitatea, Consecintelor posibile a operarii la nivelul fricii atat asupra noastra cat si asupra celor dragi noua, dar si a ceea ce putem face pentru a ne mentine luciditatea in interiorul fricii.

Cand intrebi pe cineva despre frica, de obicei intrebarea pe care i-o punem este “De ce (specific) ti-e frica?”, de parca frica ar fi ceva focalizat.

Mi-e frica de caini, mi-e frica de saracie, mi-e frica sa nu fiu ranit in dragoste, mi-e frica de a mi se impune ce sa fac, etc.

Toate aceste frici par foarte specifice, foarte bine delimitate, dar ele nu sunt deloc asa. Oricat de mult am insista noi insine sau fata de altii ca fricile noastre (sau ale lor) sunt specifice, Frica insasi este o energie foarte impersonala, foarte nespecifica, desi ea poate imbraca foarte multe forme.

Frica este pur si simplu Frica, nu frica de ceva. Sigur ca iti poate fi frica de caini, dar sa nu ai nici o frica de vorbit in public, dar asta nu inseamna ca frica ta de caini e specifica, desi o poti identifica, o poti arata cu degetul.

Cea mai asemanatoare descriere pe care o pot gasi pentru a ilustra natura fricii este sentimentul de ”a fi bantuit”, de a pasi prin intuneric. Necunoscutul, bezna, nu este ceva anume, este un intreg Camp care ne inconjoara, ca si cum ar fi un camp solid care ne infasoara.

Nu ne este frica de ceva specific din acea noapte a constiintei, caci orice poate iesi din negura. Este proverbialul Bau-Bau, dar bau-baul nu este o entitate, ci un camp plin de potential despre care credem ca ne poate face rau.

Daca in momentul cand ridicam vocea la cineva el se sperie ca am putea face ceva si mai rau si experimenteaza frica, ar putea crede ca ii e frica de noi. Dar nu ii este. Ii e frica pur si simplu. Frica formeaza un camp ce il infasoara si in care el exista, ca si cum ar fi in interiorul unei bule personale in care este doar frica.

Pentru a putea percepe ceva, informatia, fie ea luminoasa (vizuala), auditiva, kinestezica, emotionala, mentala, trebuie sa ajunga pana la ADN-ul nostru. Acolo ea declanseaza un proces spontan de recunoastere, care proiecteaza apoi pe constiinta noastra interna senzatia complexa si multidimensionala ca am perceput ceva.

Nu percepem doar ceea ce vedem sau simtim ca senzatie tactila, de caldura, de miros, sau auz. Percepem si intentii, percepem si emotii, ganduri, pe toate le percepem in constiinta din interiorul nostru, in constiinta noastra de martor.

Si intotdeauna, constiinta noastra de martor ne spune ca ceea ce am perceput in interior este ”Adevarul”, adica descrie fidel ceea ce este in exterior, fie el gand, emotie, intentie, sau stimuli fizici.

Ne gandim ca daca perceptia noastra a unui mar rosu ramane neschimbata in momentul cand ne e frica, atunci trebuie ca si perceptia lucrurilor esentiale in viata, a intentiilor noastre, sau ale celuilalt, a emotiilor lui sau a gandurilor vor fi la fel de fidele, atat cand suntem inconjurati de frica, cat si cand traim intr-o atmosfera de incredere.

Ei bine, lucrurile nu stau deloc asa. Absolut deloc. Sigur, chimia fricii ne incurajeaza din rasputeri sa credem ca frica nu distorsioneaza nimic, ca nu corupe datele chiar inainte ca noi sa avem sansa de a le percepe, ne face sa credem ca ceea ce ajunge sa fie perceput de constiinta noastra interna este o reprezentare fidela a ceea ce este cu adevarat in exterior.

Dar nu este asa. Campul fricii se afla INAINTEA campului nostru perceptiv. Cu alte cuvinte, informatia trece prin campul fricii inainte sa ajunga in campul perceptiei unde poate fi decodificata si interpretata.

Asadar este incorect sa spunem ca percepem FRICA, cat mai degraba ca PERCEPEM PRIN FRICA.

Este o diferenta cruciala aceasta, caci fara ea, vom considera ca percepem frica, furia, ostilitatea altcuiva si ii vom atribui netagaduit acea calitate lui, Vietii sau lui Dumnezeu insusi, dar ne vom insela.

In realitate, cand percepem prin campul fricii, el face ceea ce face campul fricii: distorsioneaza, corupe si falsifica datele.

Ai chiulit vreodata de la scoala si apoi, ca sa scapi basma curata, ai facut rost de o scutire medicala si ai semnat cu semnatura parintilor tai, desi ei nu stiau nici ca ai chiulit si nici ca ai o scutire medicala?

Ei bine, atunci cand percepem prin frica, acesta este unul din lucrurile care se pot intampla. Faptul ca informatia traverseaza un camp de frica inainte sa intre in campul nostru perceptiv, creeaza efectiv informatii false, din nimic.

Ce ajunge la tine este scutirea medicala semnata. Perceptia ta o vede, si o crede, si o inregistreaza drept legitima, caci ea nu are cum sa detecteze ca s-a produs un fals, s-au creat documente (informatii) false inainte ca ele sa ajunga la tine.

Alteori, in loc sa creeze ceva cu totul fals, frica va reinterpreta informatia pe cale sa ajunga la tine, ii va schimba structura originala de asa fel incat intelesul mesajului sa fie cu totul altul. Va fi tot o forma de fals, dar de data aceasta nu prin crearea a ceva care nu exista, ci prin reinterpretarea, rearanjarea si reasamblarea (uneori si omisiunea) a ceea ce exista, prin schimbarea intentiei si intelesului original.

Un caine vine la tine, iar intentia lui e sa se joace cu tine si sa fie mangaiat de tine. Dar un caine asemanator, sau acelasi caine candva in trecut te-a muscat pe tine sau pe un prieten de-al tau. Acum iti e frica de el. Desi el nu vrea sub nici o forma sa te muste, ci dimpotriva tanjeste dupa a se juca cu tine si a fi iubit de tine, frica ta corupe datele inainte ca ele sa ajunga la tine si ce inregistrezi e ca acel caine vrea sa te muste. Apropierea lui este interpretata drept un pericol.

Frica ta genereaza o frecventa disonanta de neliniste, iar el nu are cum sa nu fie afectat de acea rezonanta, asa ca incepe sa vibreze la unison dupa un timp. Anxietatea si nelinistea ta i se transmit si lui si acum cainele devine nelinistit, nervos, agitat si panicat pe langa tine.

Iti  faci curaj si incerci sa pui mana pe el, dar prea tarziu, deja intreaga ta stare de neincredere si de agitatie si teama interioara ca vei fi muscata s-a transmis prin rezonanta la caine, iar acum el simte ceea ce simteai tu in legatura cu el. Ii e frica de apropierea ta. Nu stie ce inseamna, dar vibratia o recunoaste. Apropiere = pericol, la fel cum simteai si tu.

Dai sa pui mana pe el si hat, te zgarie un pic cu dintii.

Si atunci iti spui ”Stiam eu ca daca am incredere si incerc sa pun mana pe el ma va respinge si ma va musca. Stiam eu ca nu vroia de fapt sa pun mana pe el. Frica mea a fost justificata”.

Bineinteles, felurile in care frecventa fricii remodeleaza datele nu sunt ori una ori alta, ci sunt secvente complexe care folosesc una sau mai multe modalitati impreuna.

Uneori frica va distorsiona intelesul positiv si prietenos al lumii sau al comunicarii cuiva drag. Va face imaginea sa fie in loc de un HD Clar, o imagine plina de purici, neclara. Din lipsa unei coerente, se deschid goluri in informatia primita pe care mintea trebuie sa le umple. Cum le va umple?

Pai simplu, creand informatii false care completeaza bucatile ”Care nu se vad bine” cu bucati ce confirma o intentie ostila, negativa din partea Universului, a lui Dumnezeu sau a Celuilalt. Si bineinteles ca si intelesul le va fi rearanjat, de asa fel ca intentia originala buna nu doar ca nu va fi distorsionata si aproape invizibila, dar date noi vor fi create care vor sustine ipoteza ca intentia buna si prietenoasa era inexistenta si prin rearanjarea sensului, intregul sens al comunicarii va parea un sens ostil si negativ.

Si tine minte, toate astea se intampla INAINTE CA INFORMATIA SA FIE PERCEPUTA!

Nu exista nici un martor care sa poata observa ca s-au falsificat alegerile. Toate aceste modificari ale informatiei se produc intre momentul cand ea a fost emisa si momentul cand ea este perceputa, receptata, decodificata si interpretata.

Vom ajunge efectiv sa cream stafiile pe care le vedem si sa le atribuim intentii ostile pe care le vom percepe ca fiind autentice, pentru ca nicicand nu vom avea senzatia ca noi ”am umblat la datele de intrare”.

Persoana aflata in campul fricii este cu adevarat inocenta. Ea nu are cum sa considere ca greseste. Nu are cum sa simta ca postasul a schimbat continutul pachetului si in loc sa primeasca ursuletul de plus si bombonelele care ii erau destinate, a primit o bomba cu ceas si un sarpe cu clopotei.

Ce sesizeaza martorul este doar ”Eu nu stiu ce ai vrut tu sa imi trimiti, dar eu am primit un Sarpe si o Bomba, deci tu mi-ai trimis un Sarpe si o Bomba, caci eu asta am primit”.

Frica nu-i Proasta. De fapt, am putea lua lectii de inteligenta de la ea. Culmea, la nivelul Darului, aceleasi abilitati ale fricii sunt folosite pentru scopul lor pozitiv. Dar la nivelul fricii, ea va fi o maestra a deghizarii, a invizibilitatii.

Niciodata nu vom banui ca noi insine percepem prin frica. Atat de bine se deghizeaza frica incat nu avem cum sa o distingem. Este cameleonul perfect, este asasinul perfect. Ne asasineaza, ne otraveste, ne mituieste si ne sperie mereu increderea in noi, in ceilalti, in viata si in Dumnezeu.

Vom banui cu ferocitate pe altii, dar niciodata nu vom banui frica drept cauza pentru care ceea ce ajunge la noi pare mereu otravit, defaimator, intentionat egoist, agresiv, etc.

Vom pune responsabilitatea pe ce ajunge la noi pe orice si pe oricine, dar nu pe campul de frica ce ne inconjoara. Vom spune ”Nu mi-e frica de nimic acum. In cursul zilei nu resimt frica, deci perceptia mea nu e viciata, e clara si optima”.

Vom spune ”Tie iti e frica de ceva si frica ta viciaza comunicarea si actiunile care ies din tine, dar campul care ma inconjoara pe mine e cel al increderii, nu al fricii, deci perceptia mea e nealterata, e corecta. Tu esti in ceara, eu vad clar!”

Nici nu are cum sa fie altfel, caci campul Fricii modifica datele INAINTE CA ELE SA POATA AJUNGE LA NOI. Nu avem cum sa devenim constienti ca frica a modificat datele, caci constiinta noastra proprie este o sfera mai mica in cadrul sferei mai mare a fricii.

A iesi din zona de confort nu inseamna obligatoriu a manca mancarea pe care ai urat-o dintotdeauna, sau a te duce si a fura o cana de la Carturesti doar pentru ca ti-e inconfortabil sa o faci. A iesi din zona de confort se refera mai degraba la a iti extinde sfera constiintei tale dincolo de sfera fricii tale.

Cu totii incepem in acelasi loc. Cu totii incepem cu sfera constiintei noastre in interiorul sferei fricii noastre. Frica ne inconjoara constiinta. Si cand incercam sa ne extindem constienta pana la marginea fricii, e ca si cum ai da de un gard electric. Curenteaza. Te socheaza si te lasa lat. E normal ca nu vrem sa incercam, ca am vazut ca oriunde ne-am duce ne curenteaza. Ce om in toate  mintile lui s-ar arunca de nebun cu capul inainte sa fie curentat?

Totusi, exista ceva ce se poate face.

A iesi din zona de confort inseamna exact asta: a ne extinde sfera de perceptie a constiintei noastre dincolo de sfera de influenta a fricii noastre. Frica va ramane acolo, dar putem, in loc sa fim campul de constiinta care este inconjurat de frica, sa devenim CAMPUL DE CONSTIINTA CARE INCONJOARA FRICA.

Frica va fi in continuare acolo, la fel de mare, poate chiar mai mare ca de obicei. Atata tot ca sfera noastra de constiinta, in loc sa se afle in interior, inglobata in frica, isi va largi diametrul. Si atunci vor exista particele din noi care nu sunt inconjurate de frica, particele care pot observa frica aceea inconjurand unul din aspectele noastre.

Nu are rost sa luptam cu frica. Ea nu e inamicul nostru. Inamicul nostru real este ingustimea constiintei, dorinta de a ne mentine nivelul de cuprindere al constientei la nivelul curent la care este.

Sigur ca facem lucruri pe care le gasim interesante, fascinante, pasionante. Si ne simtim bine facand asta. Dar ne ajuta ele sa extindem sfera constiintei noastre, sau sunt doar informatii interesante care se afla in cadrul sferei noastre actuale de constiinta.

Nu zice nimeni ca e gresit sa te uiti la stiri, sa citesti o carte, sa faci orice iubesti sa faci. Doar ca adevarata viata a sufletului are ca motor principal nu aceste activitati, ci extinderea constiintei tot mai mult si mai mult.

Frica ingusteaza constiinta si o face sa creeze in interiorul ei experiente, emotii, ganduri si senzatii care sa o mentina la nivelul la care este sau chiar sa o contracte.

Iar sufletul nostru traieste in interiorul camarutei constiintei noastre. Sufletul creste si se extinde, iar spatiul nu ii mai ajunge. El e facut sa zburde liber pe campii intinse, dar imaginatia nu il ajuta. Sufletul nu isi poate imagina ca zburda liber daca spatiul constiintei este de fapt extrem de ingust.

Imaginatia nu e aici sa o folosim ca pe un drog, ca pe un Nurofen pentru Durerea sufletului de a se afla intr-un spatiu de constiinta mult prea ingust pentru el. Imaginatia e aici pentru a ne indica in ce directie ne putem extinde in mod real constiinta.

Altfel imaginatia nu mai e inovatie, ci Fantezie. Iar fantezia nu creste granitele constientei noastre, nu face constienta sa fie mai mare ca frica, ci ne mentine in acelasi loc de constiinta unde suntem.

Pe plan extern acesti oameni pot sa vrea spatiu mult, apartamente imense, palate chiar. Asta ca sa poata sa vada cu ochii lor nevoia de spatiu intern pe care nu si-o satisfac.

NU AI CUM SA DIGERI FRICA DACA SFERA EI E MAI MARE DECAT SFERA TA DE CONSTIINTA!

Totusi, constiinta se poate extinde in momentul in care intelegi ca desi tu ai o constiinta pe care o numesti Eu, aceea nu e limita constiintei tale. Desi ochii tai pot vedea inia orizontului si cred ca acela e maximul pana unde pot percepe, exista un univers, o realitate si dincolo de linia orizontului.

Asa e si cu frica. Vezi frica cat vezi cu ochii. Dar exista ceva si dincolo de ce vezi cu ochii. Si simplul fapt ca stii ca acel ceva exista iti permite sa intelegi ca ceea ce vezi tu este doar o mica parte din ceea ce este, deci, ca Constiinta ta se poate extinde in acel spatiu nevazut si chiar invizibil care cuprinde tot ceea ce vezi.

Devino pur si simplu constient ca acel camp exista si stii cu incredere ca acel camp, desi nu il percepi ca Eu, te percepe pe tine ca fiind El, caci acel camp, acea sfera mai mare este Constiinta ta Extinsa.

Exista in Micul Spatiu al inimii tale, un spatiu aflat in Spatiul Sacru al inimii un portal mistic impartasit de toate fiintele din Univers. Pe acolo poti accesa sinele tau extins, constiinta ta extinsa.

Acel punct se afla nu doar in inima ci si in interiorul fiecarei celule a ta, caci este un punct in interiorul ADN-ului tau, codificat sa raspunda intentiei tale daca este introdusa.

Prin acel punct poti deveni constient de sinele tau extins, Galactic, te poti conecta la vastitatea lui, si chiar de frica ta ar fi mare cat intreg Pamantul, o vei putea simti ca doar un mic punct intr-un univers imens.

Astfel digeri frica, astfel o transformi in Aurul care este de fapt natura ei esentiala.

Frica, fie ea frica, suspiciune, neincredere, furie, ura, dispret, sau pur si simplu o senzatie difuza de incordare interioara, neliniste si ”nu mi-e tocmai bine”, in natura ei esentiala, din care este facuta, nu e Frica, ci Dragoste.

Dragostea este natura subiacenta, materia prima din care Frica este formata.

Doar ca pentru a ajunge la acea natura, trebuie trecut prin procesul Bardo de Moarte-Reincarnare energetica, de trecere prin gaura de vierme din inima ta.

Frica restrange Constienta atat de mult incat ajunge, in loc sa fie o sfera la dimensiunea unui punct numit ”Punctul meu de vedere” (sau al tau). Un punct de vedere este un lucru foarte diferit de ”Sfera mea de vedere”.

Acel punct are un singur scop: Sa te impinga spre portalul din inima ta si din fiecare celula, sa te oblige sa treci prin gaura de vierme ce te impinge in inima creatiei, in Sinele tau Extins.

Senzatia este efectiv una de Moarte, de Vid, de Descompunere nu a corpului, ci a insusi Spiritului tau. Este cea mai profunda frica a omenirii, caci nu este o frica a corpului, nici a emotiilor, sau chiar a mintii. Este o frica a insesi esentei tale, a insusi spiritului.

”Daca ma descompun si apoi nu ma mai recompun? Daca ma descompun si apoi dispar cu totul, nu mai exist, orice urma a trecerii mele dispare? Daca devin nimic, daca constiinta inceteaza cu totul, de tot si pentru totdeauna?”

Si totusi, cu totii trebuie, mai devreme sau mai tarziu sa trecem prin acest portal al auto-realizarii. Doar abandonandu-ne procesului si asa inevitabil, doar abandonandu-ne complet acestei experiente umane a fricii de non-existenta vesnica, a dezintegrarii vom putea fi absorbiti intr-o sfera mai mare decat propria noastra constienta, mai mare decat frica noastra, un loc din care putem vedea frica, o putem tine in brate si o putem iubi si accepta.

Nu doar noi avem nevoie de iubire. Ci si Fricile noastre. Ele nu sunt dusmanii nostri, asasinii nostri, vrajmasii nostri. Ele sunt fii nostri ratacitori, oile negre ale familiei, venite sa ne arate drumul spre propria noastra moarte mistica ce intotdeauna se soldeaza in Reinvierea si Renastere intr-o constiinta mai inalta.

Fricile noastre nu sunt ceva de care sa scapam, nu sunt un inamic. Adevaratul inamic este ingustimea constiintei, indiferenta fata de nevoia noastra de a ne iubi aspectele refuzate ale sinelui nostru.

Altii ne vor judeca, ne vor respinge, ne vor critica, sau cel putin asa pare. Dar nu va fi asa. Caci vom sti ca ei nici macar nu au cum sa ne vada. Ca sa ne vada pe noi ar trebui ca constiinta lor sa poata cuprinda constiinta propriei frici care schimba pachetul inainte sa ajunga la ei.

Si ca sa faca asta e nevoie ca si ei sa treaca prin propria lor moarte si reinviere mistica.

Nimeni nu critica pe nimeni de fapt. Nimeni nu judeca pe nimeni. Nimeni nu se compara cu nimeni. Toti se lupta cu umbrele lor, cu fricile lor, pentru ca nu au aflat ca fricile nu sunt dusmanii, ci aliatii nostri.

Da, fricile ne modifica perceptia. Ne fac sa ne simtim atacati, sa vedem intentii meschine si egoiste unde de fapt sunt intentii pure si prietenoase. Ne fac sa vedem prietenii ca dusmani. Ne fac sa nu realizam sau sa nu ne pese ca suntem nedrepti, judicativi, condamnatori, si zeflemitori cu partenerii nostri, pentru ca credem ca ei nu ne respecta, ne critica, ne judeca sau vor sa ne paraseasca ori sa ne faca rau.

De fapt cu totii avem campul perceptiei noastre viciat macar partial de campul fricii noastre. Il vom avea probabil intotdeauna. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa si credem informatia care ajunge la noi.

Stiind ca vom primi informatie falsificata, putem incepe sa o purificam, sa facem procesul de reconstructie a mesajului pozitiv, in loc sa urlam catre cei dragi, catre Univers sau catre Dumnezeu ”Ce ai cu mine, de ce nu imi dai ce vreau, de ce ma judeci, ma condamni, ma pedepsesti”

Nimeni nu a vrut vreodata sa ne raneasca. Nimeni nu ne-a judecat, nu ne-a comparat, nu ne-a criticat, desi limbajul si tonul lor poate sugera altceva.

Nimeni nu a avut intentii ascunse fata de noi, nimeni nu merita sa fim neincrezatori, banuitori, suspiciosi, circumspecti fata de el, emotiile sau intentiile lui.

Cu totii avem intentii pure, fie ca suntem constienti de ele sau nu. Si da, multi vom ramane prizonierii fricilor noastre. Si da, percepand prin frica despre care vom spune ca e a celuilalt, nu a noastra, ii vom rani pe nedrept si le vom atribui intentii false celor dragi noua. Si asta ii va rani.

Dar totul e parte din pan. Si noi, si ei, candva vom ajunge la inima noastra si vom trece prin portalul ce ne va dezintegra si vom iesi pe partea cealalta mai vii ca oricand si mai constenti ca desi avem frici, ele nu sunt tot ce suntem.

Si la fel cum prin campul rezonantei frica si neincrederea propaga frica si neincredere, Iubirea si increderea noastra treptat-treptat vor activa iubirea si increderea ceor dragi noua, care va digera incet-incet fricile lor.

Si chiar daca apar frici noi si se vor indeparta de noi, oricat de greu ne-ar fi sa ii vedem indepartandu-se, putem sti ca mereu cei dragi noua de vor intoarce la noi, si ca increderea noastra in puritatea lor ii va ajuta sa isi digere incet-incet fricile.

Cu cat noi avem mai multa incredere in ei, cu atat cei pe care ii iubim vor dizolva treptat fricile si intr-o zi, si constiinta lor se va extinde dincolo de frica, pana in punctul in care isi vor putea vedea frica, si in loc sa o infrunte, o vor iubi, ii vor multumi si se vor putea odihni in bratele noastre stiind ca a fost totul dintotdeauna bine.

Namaste!