“A te transforma nu este totuna cu a te schimba. A te transforma este un proces

de alchimie personala, in care ne upgradam propria definitie despre sine

pentru a ne realinia cu propriul nostru adevar despre cine dorim sa fim”

Fie ca incepe cu “De ce nu esti si tu mai….” sau, un pic mai frumos, cu  ”Imi doresc sa fii mai…..”, fie ca mesajul vine de la Sef, Colaboratori, Parinti sau partenerul de cuplu, mesajul este in esenta acelasi: ”Trebuie sa te schimbi”.

Eu trebuie sa raman fix la fel, dar tu, daca vrei ca relatia noastra sa nu se deterioreze, va trebui sa depui un efort, fie ca iti place, fie ca nu si sa te schimbi. Si nu vorbesc sa iti schimbi comportamentul, dar pe interior sa ramai la fel, asta ar fi prea usor. Nu imi doresc sa se schimbe doar felul in care actionezi, ar fi prea superficial, imi doresc sa se schimbe intreg felul in care esti, simti. Vreau ca tu, asa cum te stii acum sa mori si sa renasti in varianta noua, pe care o vreau eu.

 Ce poate spune un om normal, cu capul pe umeri cand intelege ca mesajul este ”Eu vreau sa raman la fel dar tu vreau sa te schimbi, altfel ne suparam si ramanem suparati?”. Nu cred ca vom pleca imediat capul si vom spune cu zambetul pe buze si acceptare ”Oh, dar bineinteles, cum as putea sa nu vreau cu de la mine putere sa ma schimb. Oare nu realizez ce om minunat si pe placul meu as deveni?”

Nu am de unde sa stiu, dar cred ca cei mai multi ar raspunde ”Auzi tu, decat sa ma schimb eu, mai bine te schimb pe tine”. Daca e vorba de parinti sau frati, plec de acasa. Daca e vorba de sefii de la serviciu, demisia, mai exista si alte joburi. Daca e vorba de partenerul de viata, despartire, in fond viata de burlac nu e asa de rea si poate gasesc si pe cineva mai bun.

Nu conteaza in ce fel este atribuit mesajul ”Vreau sa te schimbi, altfel nu voi fi satisfacut de tine”, daca consideram ca cealalta persoana vrea sa ne schimbam sau vom suporta consecintele, vom intelege din asta ca:

• Nu ne place asa cum suntem, altfel nu ar mai vrea sa ne schimbam

• Este agresiv si dominator, altfel ne-ar lasa pe noi sa ne schimbam, fara macar sa ne sugereze

• Este egocentric si egoist, in loc sa se intrebe daca el ne satisface dorintele ne cere sa i le satisfacem noi, fara macar a avea politetea de a ne intreba mai intai ”Pot face ceva pt tine?”

• Este imatur si rasfatat, in loc sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce simte si sa nu pretinda un comportament de la noi, el deverseaza fara sa ceara acordul toata lipsa de autocontrol si responsabilitate in carca noastra

Bineinteles, nevrand sa fim asemanatori cu el, la randul nostru nu ii vom cere sa se schimbe, nu vom formula cereri, nici macar dorinte (care lesne pot fi interpretate de el drept cereri). Vom cere doar democratie, dreptul nostru de a ne auto-plasa in afara dorintelor sale. Vom cere respectarea principiului esential al libertatii ”Libertatea ta se termina unde incepe libertatea celuilalt”

Nu ii spunem cum am vrea sa fie, ii spunem doar cum am vrea sa nu mai fie pentru ca e nedrept dupa orice standard. Cu ce drept vine el sa ne impuna dorintele lui despre cum ar trebui noi sa ne comportam ca sa fim perfecti pentru el? Si cu ce vrem noi pentru noi ce s-a intamplat, ori suntem copii, angajati, prieteni sau iubiti ca sa fim cum vor parintii, sefii, prietenii sau partenerii nostri de viata?

Nu ii cerem nimic, ii cerem doar dreptul simplu al oricarui om de a nu i se cere, nici macar sugera nimic din ceea ce nu vrea el sa fie / sa dea. Daca am fi vrut sa ne schimbam, pt ca asa consideram noi din libertate, ne-am fi schimbat deja. Daca nu vrem, avem un motiv si fie el logic sau ilogic, eficient sau ineficient, e motivul nostru, si sa nu fie respectat ca atare inseamna ca propria noastra persoana nu ar fi respectata. Ori, poti sa vrei in continuare sa ramai intr-o relatie cu un om care nici macar nu te respecta?

Daca te respecti ca persoana, in principiu raspunsul este NU, nu poti! Nu poti, pentru ca respectul de sine cere de la tine sa stai doar in preajma acelor persoane care nu doar ca te respecta, dar chiar se bucura de tine exact asa cum esti, carora nici nu le-ar trece prin cap ca ai putea fi mai bine, pentru ca deja esti tot ce ar vrea ei sa fii. Sau daca le trece prin cap, lasa asta la alegerea ta, nesugerandu-ti, nici direct, nici macar indirect ca ai putea fi altfel.

Ai putea poate sa fie doar o deghizare pentru un ”ar trebui” si acel ”ar trebui” pentru ”Nu te accept si nu te pretuiesc asa cum esti”. Daca toleram  sau mai grav, acceptam acele persoane in viata noastra care prin declaratiile lor vadesc agresivitatea, dominarea, egoismul, egocentrismul, imaturitatea, lipsa de responsabilitate si faptul ca nu ne plac, devenim complici la crima pe care ei o comit. Suntem la fel de vinovati.

Care e cea mai comuna solutie atunci la ce simtim atunci cand ni se spune ”Stii, mi-ar placea daca ai fi mai putin pretentios cu ceilalti” sau ”Nu e ca nu-mi place de tine, dar mi-ar placea sa fii mult mai entuziasta si sa preiei din pasiunile mele”? Vom face ceea ce am facut de ani de zile, atat noi cat si generatii anterioare.

Vom spune ”Decat sa ma schimb eu, mai bine te schimb pe tine. La revedere, mi-a parut bine! Eu imi dau demisia nu de tine, ci de pretentiile si imaturitatea ta”. S-ar putea sa spunem asta sub forma ”Stii ce, in loc sa imi spui mie sa fiu mai putin pretentios, poate ai putea fi tu mai pretentioasa cu tine si cu altii” sau ”Dar ce-ai tu cu nivelul meu de entuziasm? Daca nu-ti place, ia-ti pe alta, mai entuziasta si mai asemenatoare cu tine. Poate imi voi gasi si eu pe cineva care ma place fix asa cum sunt si nu-mi cere sa ma schimb doar ca sa ma placa el”.

Care e solutia?

Eu de unde sa stiu? Sunt si eu la fel de pierdut ca oricine altcineva. N-am raspunsuri, studiez doar intrebari pe care le-au studiat si altii inaintea mea si raman poate mai pe ganduri decat atunci cand am inceput.

Pana data viitoare, ZAMBESTE DIN INIMA!