Gica Hagi, “Regele” fotbalului in Romania afirma intr-un interviu dat in urma meciului Romania – Elvetia 1-1:
“O sa mai vorbim zece ani de acum incolo si ramanem tot la concluzia ca n-avem mentalitate, daca n-o formam in timp! E nevoie de o strategie de invingator.
Romanul e tehnic, are minte! Trebuie sa ne dorim sa producem fotbal! Cand o sa ajungem sa gandim un fotbal din asta, o sa ajungem sa batem Spania, o sa fim campioni! Cand am avut mentalitate, am fost campioni indiferent de sport”
Nu e nevoie sa fii filozof ca sa poti produce cuvinte intelepte. Si cuvintele ”Regelui” chiar sunt intelepte, nu doar pentru nationala de fotbal a Romaniei, ci si pentru orice persoana din Romania (si nu numai)
”Cand am avut mentalitate, am fost campioni indiferent de sport”
Viata iti ofera multe ”Sporturi”. Dusul la serviciu e un sport, sa ai o familie sau o relatie de cuplu fericita e un sport, sa dezvolti o afacere proprie sau sa obtii rezultate deosebite in locul unde esti e un sport.
Sigur ca fiecare sport are regulile lui. Nu e Fotbalul cum e dusul la Serviciu si nu sunt regulile cuplului cum sunt regulile unei afaceri de succes. Sau cine stie?
Cert e ca indiferent ca vrei sa indiferent daca vrei sa-ti fie bine in viata ta personala, financiar / profesionala sau de cuplu / familiala, tot la vorbele lui Hagi ajungem si spunem ca ”Ne trebuie MENTALITATE, deoarece cand am avut mentalitate am fost campioni indiferent de sport”
Atata tot ca Mentalitatea de Invingator nu se dezvolta peste noapte, la fel cum nici mentalitatea de invins nu s-a dezvoltat peste noapte.
Nu vreau sa arat cu degetul catre nici o persoana in particular, dar uita-te un pic in jurul tau, la tine, la prietenii tai, la orasul tau si apoi la Romania si spune-mi, tu ce crezi? Avem mai degraba o mentalitate de invingator, sau una de invins?
Mentalitatea de invins este ca o gradina in care in loc sa creasca copaci, flori si legume hranitoare cresc doar buruieni care secatuiesc pamantul si ne fura energia care ar putea fi disponibila pentru creativitate. Buruienile acelea au invatat sa creasca nu in 2-3 luni, ci in 20-30 de ani. Le-a luat ceva.
Si tu vrei sa le distrugi peste noapte? Mult noroc!
Bun, probabil ca te-ai prins ca n-ai cum sa scapi de ele peste noapte, asa ca ce-ai zis? Daca tot nu prea am energie cu care sa le scot si ia atat de mult sa o fac, ce naiba, ma dau batut. Lasa-le in legea lor de buruieni, o mai creste din joi in pasti pe undeva pe acolo si o floare, o sa ma bucur de aia si o sa ma bucur de cerul instelat si de soarele frumos. Chiar daca pe sol sunt buruieni, in cer nu e nici una. Ce ma impiedica sa traiesc bine-frumos in momentul prezent uitandu-ma la cer si constientizand ca totul e bine?
Ce bine mi-ar face dupa ce ca sunt stresat si pun deja prea multa presiune pe mine ca gradina mea e vraiste sa pun si mai multa presiune in loc sa ma relaxez si sa imi adun fortele?
MINTEA NOASTRA E CA UN GRASAN CARE NU STIE CE-I AIA SALA!
Cand te uiti in oglinda la corupul tau gras, il vezi, e acolo, e real, il poti masura, te poti pune pe cantar si sa vezi ca ai cu 15-20 de kg mai mult decat ar trebui. Pentru ca poti sa te folosesti de simturile fizice ca sa te orientezi, iti dai seama imediat ca ar fi cazul sa te duci la sala.
Si realizezi ca daca ai 30 de kg in plus si te duci o singura data la sala, nu vei da 15 din ele jos doar pentru ca ai facut ce trebuia o data.
Nici nu poti sa te duci in fiecare zi 2 ore pe zi la sala ca sa scapi de kilogramele in plus, pentru ca iti vei obosi atat de tare organismul care fiind atat de gras nu are cum sa aiba capacitate de efort prea mare, incat va ceda complet si nu vei mai putea face sala deloc.
Insa cand vine vorba de minte si de mentalitate, cu totii ne inchipuim ca daca mintea ar avea un corp, corpul nostru mental ”Nu e chiar asa de supraponderal”. Ba unii isi imagineaza ca au un corp mental de calibrul lui Jean Claude Van-Damme.
Nu ai cum sa iti supraestimezi fitness-ul fizic. Daca ai cu 30 de kg in plus, cantarul ti le va arata, fara sa poti contesta asta.
Dar mintea si mentalitatea nu se vede, acolo nu poti sa contesti pentru canu poti sa vezi in mod direct. Daca vine cineva si iti zice ”Nene, mentalitatea ta e supraponderala”, sa-l vedem si cu dovezile. De ce e supraponderala, ca asa zice el, desteptul-desteptilor? Cine naiba e el sa stie si sa te insulte pe tine? La mentalitatea lui nu se uita, ce, a lui e mai breaza?
De asta ramane la latitudinea onestitatii tale personale. Mentalitatea ta in ce stare de fitness e?
– Abia se poate ridica din pat si mananca toata ziua KFC si McDonalds?
– Mai are de lucru mult, dar pe drumul cel bun
– Mai are un pic si e aproape de linia de plutire
– E relativ in forma. Mai pica ea din cand in cand, mai exista obiceiuri proaste, unele dintre ele periculoase. Dar in mare chiar e destul de in forma
– E in forma de-a binelea. E o preocupare zilnica pentru tine fitness-ul mentalitatii tale si asta se rasfrange pozitiv asupra tuturor aspectelor vietii tale. Mai sunt pe ici pe colo mici chestii de imbunatatit, dar in mare lucrurile sunt rezolvate
– Esti un exemplu de fitness al Mentalitatii. Sigur, esti si tu om, ai si tu zilele tale bune si proaste, momentele tale de sus si de jos, ca oricine. Insa oricine se uita la tine isi poate da seama de la o posta ca mentalitatea ta chiar e in forma bine de tot.
Am observat un tipar la mine. Nu stiu cat de universal e tiparul, dar ma gandesc ca e posibil sa fie destul de eficient si pentru altii. Am observat ca desi erau multe lucruri de reparat, imbunatatit si eficientizat in viata mea, in special in termeni de mentalitate si actiuni efective, stateam pe cur si nu faceam nimic pana se apropia vreo scadenta majora.
Aveam de facut un doctorat in 3 ani, logic ca nu l-am facut in 3, ci in 4, si chiar si atunci am lasat pana dupa ultima suta de metri inainte sa il termin, si asta e doar un exemplu din multe.
Stiam ce am de facut, stiam cat de important e sa il fac, stiam consecintele negative daca nu fac ce am de facut, dar sincer, consecintele alea negative nu imi pareau atat de nasoale incat sa ma miste la actiune. Altora (de exemplu parintilor mei) li se pareau ingrozitoare si un factor motivator mai mult decat suficient.
Eu ma uitam la ele si eram ”Glumesti, pentru chestiile astea vrei tu sa ma apuc sa trec la treaba si sa depun efort?”
Ah, da, cred ca te-ai prins ca daca e posibil, prefer sa economisesc efortul decat sa-l consum. Daca pot sa evit sa fac ceva, o voi face, asa ca nu am cum sa dau vina pe tine daca si tu o faci. De ce dumnezeu ai incerca sa ridici un deget pentru a scoate una cate una buruienile mentalitatii de inferioritate cand poti sa n-o faci?
La mine a mers cu sentimentul de Vinovatie. Dar (si asta nu au inteles parintii mei niciodata), vinovatie din interior, nu din exterior. Au incercat ei sa puna presiune pe mine, sa imi spuna ce se va intampla daca nu imi termin doctoratul, ce as putea pierde, pe cine as dezamagi pentru ca au crezut in mine, ce viata ma asteapta daca nu-l termin.
Si spre exasperarea lor, NU MERGEA. De fapt nu doar ca nu mergea, cu cat incercau sa imi spuna mai mult ce grav era ca nu dau atentie terminarii doctoratului si cat de nasoale ar fi fost consecintele, cu atat mai mult nu vroiam sa il termin. Ei credeau ca ajuta si erau disperati pentru ca vroiau sa imi fie bine si alta metoda nu stiau.
A trecut termenul limita pentru doctorat, ar fi trebuit sa il am perdat, bineinteles ca nu il aveam. Nici mult pana sa-l termin nu mai era. Era aproape gata, dar aproape gata nu inseamna gata. Inca asteptam cumva ca paginile alea sa se scrie singure, sa pice para malaiata in gura lui natafleata.
Ce vrei, om sunt, omul poate sa spere, nu? Ei bine, poate sa spere si uneori e bine sa o faca, dar mai sunt si datile alea in care Dumnezeu iti intinde mana, dar trebuie sa o intinzi si tu sa-l apuci.
Puteau ai mei sa-mi spuna cate-n luna si in stele despre cat de nasol e daca nu termin doctoratul si cat de bine e daca il termin, mai rau ma distantam de ei, parca erau surzi la ce le zic. Eu le ziceam ”Nu mai puneti presiune pe mine ca n-ajuta deloc, ba dimpotriva”, ei ii dadeau inainte cu tra-la-laua ”Termina Doctoratul, Termina Doctoratul, e rau daca nu-l termini si e bine daca o faci”
Eh, dar intr-o zi frumoasa, Dumnezeu stie care dupa ce ar fi trebuit sa predau doctoratul, ma uit in interior si realizez ca ma simteam foarte vinovat.
Nu doar ca nu terminasem doctoratul, dar de multe alte lucruri din trecut. De momente cand as fi putut poate sa fac mai bine dar mi-era prea frica, prea rusine, eram prea nesigur si in loc sa fac un pas curajos in fata, am facut un pas curajos in spate. Atat de curajos incat am luat-o la goana mancand pamantul.
Si atunci, ceva magic s-a intamplat. Ceva a facut click. Am descoperit ca am energia necesara cu care mergea motorul meu de a repara lucruri si a face ce trebuia facut in numele eficientei.
Am realizat atunci ca MOTORUL MEU FUNCTIONA PE VINOVATIE. Imi gasisem combustibilul.
Normal ca mintea va evita cu orice pret sa se simta vinovata. A te simti vinovat e dureros, e naspa, te dreneaza de energie si nu da nimic la schimb. A te simti vinovat nu rezolva nimic, e doar o pedeapsa emotionala pe care o accepti in schimbul faptului ca nu ai facut o actiune neconfortabila.
Adica in loc sa treci prin disconfortul de a face o actiune care te-ar uza si ti-ar consuma energie personala, il inlocuiesti cu disconfortul si greutatea vinovatiei, pe care totusi poti sa o fentezi pe termen lung cu strategii mentale de evitare.
Motorul meu nu mergea cu alt combustibil. Ai mei incercau sa imi dea Frica, speranta, rusine, chiar si vinovatie doar doar o fi combustibilul bun pentru actiune.
Nu avea cum sa fie! Ei doar puneau presiune aiurea pe mine crezand ca ajuta. Nu ajuta deloc. De aia nimeni altcineva in afara de tine nu poate lua decizia de a schimba ceva in viata ta
DOAR TU POTI LUA DECIZIA DE A SCHIMBA CEVA IN VIATA TA.
DOAR TU TE POTI INFLUENTA PE TINE CA SA FACI O DIFERENTA IN MENTALITATEA TA.
Ceilalti vor vrea sa te ajute, din tot sufletul vor vrea. Si vor incerca sa o faca fie prin incurajari fie prin avertizari. Nu va merge. De fapt, cu cat vor incercasa va “ajute” mai mult, cu atat mai rau vor face.
Pana tu nu iti gasesti propriul tau combustibil care te pune in miscare, vei sta pe loc intrebandu-te ce-ti lipseste pentru a te pune in miscare.
Nimeni nu ti-l poate da, orice ar face. Nici mama, nici tata, sora sau fratele, unchiul sau matusa, bunica sau bunicul, nici partenerul de viata sau prietenii, NIMENI. Doar tu poti sa iti scoti propria mentalitate din groapa, pas cu pas, buruiana cu buruiana, an dupa an.
Daca cei dragi tie te vor intelege, te vor lasa in pace. Daca nu, ce sa-i faci, altii nu ai, asa ca va trebui sa ii suportisi sa ii iubesti asa cum sunt.
Adevarul e ca ii inteleg. Pentru ca altii au asteptari, dorinte, sperante si vise de la noi, mentalitatea pe care o avem si felul cum ne traim viata nu ne afecteaza doar pe noi, ci si pe ei.
Si daca ii afecteaza si pe ei, vor vrea sa exercite ceva control asupra felului cum te gandesti si cum te comporti, la fel cum faci si tu cu oamenii al caror comportament si a caror mentalitate te afecteaza pe tine.
Pana la urma, degraba incerci tu sa ii influentezi pe cei al caror comportament si a caror mentalitate te afecteaza. Nu ai cum, nu e treaba ta si nici n-ar trebui sa incerci. In loc sa-ti dai energia acolo, ai altceva mai bun de facut cu ea.
Si tu ai treaba de facut, nu doar ei. Daca vei pune presiune pe ei, ma indoiesc ca vor fi tare fericiti. Asta pentru ca e TREABA LOR sa isi gaseasca propriul lor tip de presiune si sa si-l creeze de unii singuri, la fel cum e treaba ta sa iti gasesti propriul tau tip de presiune si sa ti-l creezi de unul singur.
Ei nu citesc articolul asta asa ca n-au cum sa-l ia in considerare. Ei vor incerca inca sa schimbe felul cum gandesti si cum actionezi, pentru ca ii afecteaza. Asta e, lasa-i sa incerce si in loc sa-ti consumi energia pe a-i critica sau a-i influenta, ia vezi, ai putea folosi aceeasi energie pentru propriul tau plan de curatare a mentalitatii?
Dar tu citesti articolul asta, asa ca tu ai o responsabilitate. N-o mai fa tu.
Exprima-ti ce opinie vrei. Uite, poti sa o faci ca mine in scris, pe un blog gratuit, sau pe site-ul tau, cum iti place, daca chiar vrei ca ceilalti sa afle ce gandesti. Cine vrea sa citeasca, cine nu, nu. Cine vrea sa ia in considerare sa ia, cine nu, nu. Nu obligi pe nimeni nici sa citeasca nici sa bage de seama, tu doar dai posibilitatea cui vrea sa citeasca continutul mintii tale, le oferi exemplul mentalitatii tale, sa faca cu el ce-or vrea.
E complet altceva decat sa suni pe cineva direct sau sa stai 1 la 1 de vorba cu el si sa-i spui despre cum mentalitatea si comportamentul lui iti afecteaza tie viata si pentru ca o face vrei sa schimbe asta si asta indiferent de ce vrea el.
Cand il suni sau vorbesti cu el, nu mai are nici o posibilitate sa iti inchida telefonul sau sa plece. Il obligi sa asculte ce ai sa ii zici. Ce-o sa faca? O sa iti intoarca spatele si o sa plece? O sa iti inchida telefonul in nas si o sa-ti spuna ca n-are chef de tine?
Da, probabil ca si el poate sa-si imbunatateasca mentalitatea. Cu totii putem. Dar nu e treaba ta sa ii formezi sau sa ii imbunatatesti mentalitatea lui, ci pe a ta. Cum stai la asta?
Cel mult, putem ajuta lasand jurnalul nostru de calatorie si insemnarile noastre din propriul nostru proces cui o vrea sa le citeasca. Daca or ajuta cu ceva, nu stim, dar poate ca da. Cine nu le vrea sa nu le citeasca, cine le citeste si nu le vrea sa nu le bage in seama.
Sau poate gasesti tu alta metoda, asta e doar ce-a mers pentru mine, asta e doar jurnalul meu de calatorie.
La mine a mers sa incep sa imi scot propriile buruieni din mentalitate si sa incep sa rezolv din lucururile ce trebuiau rezolvate realizand ca functionez cu Vinovatie, dar acea vinovatie pe care aleg voluntar sa o pun eu asupra mea, nu una care e pusa din exterior de catre altcineva sau la care sunt incurajat din exterior.
Si ca sa las ceva in urma in caz ca pe cineva intereseaza ce-am invatat din propria mea calatorie, scriu aici pe site si cine vrea sa citeasca si sa ia in considerare, sa fie liber s-o faca, iar cine nu, sa fie liber sa n-o faca.
Asta a mers pentru mine. Cu siguranta nu e singurul model sau singura metoda, mai sunt si altele foarte bune si eficiente.
Sper ca daca ai citit pana aici, ai gasit macar cateva bucatele utile de introspectie pentru propria ta calatorie. Te salut cu drag si pana data viitoare,
ZAMBESTE DIN INIMA!
[wpedon id=”760″]
