Vreau sa fiu mandru ca sunt Roman!

Si chiar sunt, dar nu pt motivele pentru care sunt altii.

Oricat de mandru as fi, curentul care ma hraneste imi cere sa raman in continuare in acest flux, spre o directie mereu mai vie, mai slefuita, mai inalta, niciodata completa, intotdeauna in formare.

Vreau sa fiu mandru ca sunt Roman pentru ca exista ceva dincolo de cuvinte, ceva in spiritul esential al neamului de Roman, fie ca suntem Olteni, Ardeleni, Munteni sau Moldoveni, ceva care ne uneste si este cea mai frumoasa carte de vizita pentru strainatate : Podoabele Caracterului Nostru, SUFLETUL de Roman.

Nu va faceti griji, nu conteaza de ce nationalitate esti, deoarece majoritatea oamenilor pretind ca sunt in legatura cu sufletul lor cand de fapt doar se imbata cu apa rece si pretind ca e cel mai scump vin, cei mai multi asa-zis ”Romani” n-au nimic in comun cu esenta de Roman, ci cu esenta de a nu fi in contact cu Sufletul Tau.

Esenta lor, oricare ar fi, e sever diluata. Si poti sa ai bani, stil, prestigiu, respect chiar, o esenta diluata se simte.

Din fericire, exista si persoane care ne fac cinste nu pentru ca isi respecta promisiunile si se poarta cu demnitate, nici pentru ca stiu sa se comporte cuviincios in orice situatie. Ci pentru ca, intr-un mod inconfundabil, ei sunt plini de esenta, atat de mult incat o Radiaza, iar ceilalti, desi nu o pot numi exact, o simt, o vad si sunt uimiti de ea.

Cei cu esenta diluata, adica majoritatea, nu au cum sa ne faca Tara de ras. PENTRU CA EI NU AU CUM SA O REPREZINTE in prima faza. Si sa stam linistiti, cei care arata cu degetul spre asa-zisii ”Romani” si ne numesc corupti, hoti, duplicitari, ma indoiesc ca sunt la randul lor plini de esenta.

Spectacolul curios deseori, uneori grotesc care se joaca pe scena mondiala e o descriere fidela a lipsei de esenta care nu e un fenomen limitat la tara noastra, ci un virus care a fost dintotdeauna pretutindeni.

Asa ca sa nu ne temem ca suntem ”Facuti de Rusine” peste hotare de catre fratii nostri Romani, caci ei nu ne-au fost niciodata ambasadori.

Exista si eroi solitari si nestiuti, care au vietile lor, uneori aparent insignifiante, care totusi, pentru cei ce ii cunosc, oglindesc fidel ce fel de Esenta si ce fel de Caractere cladeste Romania.

In loc sa ne uitam in curtea vecinului, in loc sa ne intrebam obsesiv de parerea altora despre noi si despre consecinta ei asupra sigurantei, prestigiului si viitorului nostru, ne putem intoarce cu privirea intr-un loc aparent neinteresant : in curtea noastra, unde nu e nimeni altcineva in afara de noi.

Noi suntem propria noastra FABRICA DE CARACTERE.

Noi suntem arhitectul propriului nostru caracter. Si nu, nu exista o schita prestabilita pentru ”CINE ESTI TU”. Stiu ca parintii tai au o imagine despre cine ar vrea sa fii sau despre cine ”trebuie” sa fii, dar tu iti traiesti viata ta, nu viata pe care ar vrea ei sa o ai.

Si partenerul tau de viata are o parere despre cum ar arata un caracter ”bun” si placut pentru el, dar daca intelege ce inseamna a iubi, nu va lipi acea imagine pe tine, ci se va bucura de desavarsirea propriului tau design.

Ce sa mai vorbim de sef si colegii de munca. Ei sigur au o idee despre cum ar trebui sa fii ca sa fii un angajat si un coleg bun. Si din nou, nu e treaba lor sa iti dea tie tiparul lor despre cum sa fii.

Caci mult mai important decat efectiv structura vizibila a caracterului tau este esenta sa invizibila. Sunt 1000 de forme posibile pentru aceeasi esenta. Si tu ai putea sa o inventezi pe a 1001-a. Insa indiferent cat de perfecta ti-ar fi forma si cat de conforme si respectuoase ti-ar fi actiunile, ele nu vor compensa in veci esenta daca ea nu este acolo in cantitate suficienta.

Fiecare dintre noi avem o cantitate de esenta. Si se simte. Insa nu toti suntem la fel de saturati cu esenta. Unii avem pur si simplu un excedent de structura si reglementare, dar un deficit de esenta.

Daca ai prea multa structura si prea putina esenta, imediat se simte. La exterior, da, actiunile tale vor fi corecte, s-ar putea sa nu intri in mari probleme cu lumea, caci structura te va preveni de la a te exprima intr-un fel care sa te pericliteze.

Dar cand esti saturat cu esenta insa nu ai prea multa structura, chiar daca altii ar prefera sa fii mai usor catalogabil, mai usor de etichetat si de pus in cutiute ordonate, ca sa poata avea un sentiment de siguranta ca ”Gata, stiu cine e si la ce sa ma astept de la el”, nici unul nu va putea sa ignore ”Spiritul” tau.

El se va exprima destructurat poate, dar semnatura energiei tale, Radianta ta, va fi absolut de neconfundat. Vor fi trecut ani de zile de cand nu te-au mai vazut, si totusi isi vor aminti de tine la fel de viu ca atunci cand te-au lasat, caci Esenta nu cunoaste Varsta si nici degradare.

Structurile or fi ele impunatoare, ca muntii, dar chiar si muntii sunt in timp erodati de apa si de vant. Insa esenta este ca Vantul. Nu il vezi, dar ii poti vedea efectele, il poti simti. Ii sti puterea.

Oamenii se agata de structuri, fie ele Case, Masini, Bani, Copii, Parteneri, Caracterul lor format cu greu, si considera ca Esenta lor este o derivata a Structurii.

E ceva absolut normal si de inteles, e o faza prin care cu totii trebuie sa trecem si careia nu-i putem grabi finalul. Nici un articol, nici un seminar, si nici o terapie nu o va face sa se termine mai repede. Tot ce pot face ele, cel mult, este sa te asiste pe tine sa nu mai pierzi timpul mergand in cercuri si pe alte drumuri care nu te duc cu nimic mai aproape de linia de Finish, unde afli in sfarsit ca nu, Esenta nu este o consecinta a Structurii, ci Structura este o consecinta a Esentei.

Da, asta iti intoarce lumea cu susul in jos, exact ceea ce, inainte de realizare, orice om lupta cu toate puterile sa nu se intample.

Luptam sa pastram o ordine, o disciplina si mai ales o structura relativa in viata noastra. Sa nu ai o structura stabila, sa nu ai un punct de reper, ar fi ca si cum ai cere cuiva sa doarma sub cerul liber, sa nu aiba o casa, sa nu aiba nici o siguranta ca maine va avea ce manca, etc.

Civilizatia este tot o structura, o structura care isi genereaza propriile ei structuri, precum institutiile, familiile, etc si care genereaza structuri in cadrul structurilor. Fiecare familie are regulile ei, locul de munca are regulile lui, etc.

Civilizatia e o structura cu multe straturi, la fel ca varza. Cum ai descoperit un strat, realizezi ca mai e inca unul dedesupt. Si Civilizatia se defineste pe sine, la nivel colectiv, ca suma Structurilor ei. Desigur, e o definitie supra-individuala, dincolo de mine si de tine. E o definitie colectiva, care se impune asupra noastra cu o autoritate impersonala.

Ia-i civilizatiei structurile, dezbrac-o de haine si ce obtii ?

Cand ii iei omului toate regulile, tot ce stia el ca este, toate reperele de care s-a agatat, cu ce mai ramane el ?

Cand nu mai e Fiul lui X sau Colegul lui Y ori Iubita lui Z, cine e Omul cand nu mai are nici un fel de sistem de referinta ? Nici o regula dupa care sa se ghideze ?

Oh, ne plac regulile. Le uram puterea de constrangere, dar nici in ruptul capului n-am renunta la siguranta pe care structura ne-o da.

Chiar si cand suntem in natura, cu cortul, la pescuit intr-un lac de munte cu luna plina deasupra capului si stelele licarind, sufletul celor de acolo doarme intre 4 pereti, chiar daca corpul le e in Cort.

Mintea le spune ”Esti in vacanta, maine n-ai serviciu”, dar sufletul deja pregateste lista de responsabilitati si cat timp ei dorm, el munceste programul lui de 8 ore +.

Caci degeaba ii dai corpului o vacanta, sufletul nu o are. Ochii omului vad cerul in fiecare zi, si in concediu mai mult. Dar ochii sufletului plin de Structuri peste structuri peste structuri, are atat de multe tavane deasupra lui, incat chiar si daca ar reusi sa treaca prin primul tavan, s-ar trezi doar intr-o alta camera, adevarat, putin mai spatioasa, dar tot cu 4 pereti si tot cu tavan.

Degeaba ochii vad cerul, daca ochii sufletului tau nu au cum sa il vada.

Rar gasesti un om ai carui ochi ai sufletului au vazut cerul. Vei gasi oameni care au calatorit prin toata lumea, de la Marakech in Himalaia si de la Nairobi in Guatemala, care au vazut cu ochii pana la 40 de ani mai mult decat multi vor vedea intr-o viata.

Si totusi, unii dintre ei nu vor fi cu nimic mai aproape de a intrezari macar o licarire din cerul lor interior, desi in afara au vazut atat de multe.

In exterior, viata lor e plina de onoruri, de succes, de lux si prestigiu, dar in interior se prea poate ca peisajul prin care se plimba sa fie, asemenei multora, un desert fara urma de viata, doar vulturi ocazionali si vantul suierand a pustiu.

 Experienta Internationala Secventa Venus – Sinaia 2015

Pe 16 Octombrie am fost la Sinaia, la un Retreat de Cheile Genelor – Secventa Venus tinut de creatorul Cheilor Genelor, Richard Rudd si prietenul sau Andrew Fretwell.

Am fost 300 de oameni, din toate colturile lumii, din SUA pana in Australia. Am format un mic fractal uman, care aduna laolalta oameni de pe tot Mapamondul intr-un singur loc: Sinaia.

Am format, la scara foarte mica un glob pamantesc, cu reprezentanti din multe natiuni. Si am experimentat pentru 3 zile, sentimentul de a fi infratit cu persoane pe care nu le stii, de nationalitati diferite, dar toti uniti in jurul unui scop comun : Descoperirea acelui Cer Interior Personal de care vorbeam mai inainte.

Dupa o astfel de experienta directa si nemijlocita de ambasadori, senatori si alti reprezentanti, nu mai ai cum sa nu te simti infratit cu intreaga lume, chiar daca nu ii cunosti pe toti. Am venit acolo cu totii Straini unii de altii. Nu pe toti i-am cunoscut, nu aveam cum. Dar am veniti straini, si unii dintre noi au plecat Prieteni, cu bucurie in suflet ca am regasit oameni a caror esenta ne place, cu satisfactie ca ne-am aruncat in gol, in necunoscut, si in loc sa ne facem praf pe stanci, au fost acolo maini ale necunoscutilor care parca ne-au spus ”Bun Venit Acasa” !

Mai e mult pana sentimentul dintre acei 300 de oameni sa devina colectiv si sa fie impartasit nu de 300, ci de 300.000.000 de oameni , dar daca s-a putut cu 300, poate in 30 de ani se va putea si cu 300.000.

Si cine n-a fost acolo n-are cum sa stie, pentru ca asta nu se poate spune, se poate doar trai.

Am fost Romani tinuti in brate de oameni din nationalitati care pana nu demult luptau in razboaie impotriva noastra. Si am fost primiti cu bratele deschise, si cuvintele frumoase care s-au spus despre Romani si Romania mi-au reaprins si reafirmat credinta ca da, SUNT MANDRU SA FIU ROMAN ! Si ca prin incercarile Istoriei, deloc usoare, deloc placute, deloc voite, ni s-a dat un cadou pe care doar cei care renunta la durerea proprie si indreptatirea de a fi frustrati il pot vedea.

Nici o piatra nu vrea sa fie tocita si erodata de mare si de timp. Dar ea este erodata oricum, impotriva vointei ei. Si devine o plaja fina, sau o piatra foarte fina, care nu mai zgarie, ci care mangaie.

Am fost izbiti si erodati de valurile istoriei, asemenea tarmului Marii Negre care ne este Mama. Ne-a durut, am suferit, s-au desprins bucati din noi. Am invatat ce e sa fim incompleti, ce e sa luptam pentru Unitate, si in tot acest timp, inimile noastre au fost tocite de cate lacrimi am varsat pentru fratii si copiii nostri care au murit in razboaie care nu erau ale noastre.

Si totusi. Exista inca ceva dacic in noi. Nu mai e acelasi siprit dacic dintai. S-a transformat. A devenit altceva. A crescut, a evoluat, s-a transmutat. Dar un ecou al rezilientei si neinfricarii poporului Trac in fata mortii a ramas.

Am fost ingenunchiati, subjugati, asupriti, dar lacrimile noastre au sters toate acestea ca valurile plaja. Romanii au putut mereu sa ierte si iertand n-au tinut ranchiuna.

Multi au tinut. Multi n-au iertat. Multi lupta inca pentru dreptul lor la a fi frustrati, a insista ca s-a comis o mare nedreptate si ca trebuie sa fie rasplatita.

Ei sunt cei care n-au realizat ca noi, ca neam, rasplata ne-am primit-o prin insasi procesul de care ne plangeam. Cu fiecare nedreptate in mijlocul careia vedeam lumina, cu fiecare realizare ca de fapt, nu e nimic ”nedrept” acolo, ci doar frica noastra de anarhie, de suferinta si de distrugere, sufletele noastre au devenit mai slefuite, mai moi, mai primitoare.

Sunt multi cei care au refuzat acest dar al istoriei. Sunt multi cei care inca mai urla ca lor nu le trebuie. Totusi, oricat ar urla ei, exista si cei care au absorbit esenta sufletului care a fost Imblanzit dar nu Domesticit de o istorie foarte abraziva.

Insa la Sinaia s-a vazut si s-a simtit ca da, a fi Roman inseamna a fi fost incercat de veacuri, dar prin purtarea cu noblete a incercarilor care ne-au fost date, sufletul, in loc sa ne fie impovarat de nedreptate si jale, ne-a fost usurat si slefuit intr-un diamant care a chemat oameni din toate colturile lumii ca sa vada stralucirea unui popor care si-a sapat cu greu drumul spre libertate.

Cand vezi Italieni, Americani, Neo-Zeelandezi, Australieni, Francezi toti spunand intr-un glas ca suntem un popor cu o mare blandete, cu o inima incercata dar frumoasa in fragilitatea ei, mult mai blanzi si mult mai deschisi decat popoarele de unde vin ei, in acel moment chiar si zidurile celui mai sceptic om n-au cum sa nu se Sfarme.

Nimeni nu i-a platit si nu i-a obligat sa spuna toate astea. Ei doar au vazut o licarire a esentei de a fi Roman. Au vazut-o si in alti Romani. Si sunt mandru sa spun ca au vazut-o si in mine si mi-au spus in fata.

Asa ca pentru mine, mai mult ca niciodata, Romania este o FABRICA DE CARACTERE si Made in Romania inseamna ”Esenta unui suflet caruia, oricate nedreptati i-ai face, nu ai cum sa il inchizi, sa il inraiesti si sa il inaspresti”.

Poate simt asta mai puternic decat altii pentru ca am avut un exemplu viu al acestei esente in Bunica mea, care, oricate aparente nedreptati ar fi suferit, a fost intotdeauna vocea intelepciunii, a iertarii, a unei esente care vine din viitor si care intelege ca nu ea iarta, ci Divinitatea, iar noi ca oameni putem doar sa stam martori la iertarea care s-a produs inainte chiar ca asa-zisa nedreptate sa fie facuta.

De mic copil, stand pe langa ea, am absorbit aceasta esenta. Si in timp, udata cu grija si slefuita cu dragoste, ea a crescut. Iar acum, inevitabil, face fructe, ca un copac ale carui radacini sunt puternice.

Viata trece peste mine cum a trecut si peste Romania. Iluzoriile Nedreptati, izvorate din cautarea cerului interior de catre ceilalti se intampla. Si eu raman martor al miracolului. Ca inainte ca pretinsa nedreptate sa existe, Iertarea este deja acolo, ca o Justitie Divina care nu cere nimic inapoi, ci da totul.

Si stiu ca nu eu iert, ca nu am cum sa iert. Si stiu ca nu e nimic nedrept, desi prin ochii structurii asa pare. Si stiu, asa cum mai stiu si alti cativa Romani, ca scopul pozitiv al istoriei, dincolo de ceea ce multi ar numi Nedreptate, a fost sa ne imblanzeasca si slefuiasca inimile, ca sa ne putem bucura de ele acum.

Nedreapta nu a fost istoria, ci interpretarea noastra individuala si colectiva a ei. Insistenta ca noi am fost victimele istoriei si insistenta sa fim rascumparati pentru nedreptatea facuta, care, fara sa realizam, ne face pe noi Acuzatori, ne face pe noi Cotropitori, dar nu pe plan extern, ci pe plan intern.

Si pentru ca poate ne-a fost furata Mandria, manifestarea externa a Valorii de Sine, tot ce ne-a ramas a fost Orgoliul, manifestarea Mandriei orientata spre interior. Orgoliul de Victima, orgoliul de popor asuprit, orgoliul care isi justifica propria interpretare nedreapta si rapeste inocenta celorlalti.

Nu, n-am fost nedreptatiti ! Decat de propriile noastre interpretari. Decat de propriile noastre minciuni pe care ni le vindeam drept adevaruri. Decat de propriile noastre structuri care ne promiteau siguranta, cand singura siguranta este cea de a putea dormi sub cerul deschis cu inima impacata, de a da jos zidurile si a iti lasa sufletul sa vada cerul interior.

Oamenii de nationalitati diferite de la Sinaia s-au uitat in ochii Romanilor de acolo si au vazut caractere Made in Romania. S-au uitat in ochii lor si au vazut propriul lor cer instelat.

Au vazut cum arata un popor al carui oameni au suflete ce pot dormi, dupa ani grei de iertare si munca interioara, sub cerul liber.

Asa ca da, Sunt Mandru sa fiu Roman. Si sunt mandru ca prin misiunea mea in viata sa fiu si eu un Arhitect si un Slefuitor in Fabrica de Caractere MADE IN ROMANIA !

Tu esti mandru sa fii dintr-un neam atat de bland, indiferent cate exemple contrare acestei esente ai cunoaste ?

Da, nu toti  Romanii sunt asa. Multi nu sunt. Multi sunt chiar pe dos.

Dar nu conteaza. Unii sunt. Si altii vor urma. Unul din ei esti sau ai putea fi chiar tu !