Este Craciunul. Toata lumea si-a primit cadourile, sau nu, si se gandeste ”Cum ar fi fost daca as fi putut face cadouri mai multe, mai bune, mai substantiale”?

De obicei, cand vine Craciunul ne gandim mai mult la altii decat la noi. Sigur ca poate ne gandim si la ce ne-ar placea noua sa primim, dar marea noastra bucurie e sa putem lua cadouri celor dragi noua de care ei sa se bucure.

Adesea, cel mai mare succes de Craciun e sa vezi zambetele fericite ale celor care primesc cadouri de la tine ca au primit ce si-au dorit. Asta ne umple si pe noi de fericire. Ne simtim utili, ne simtim buni, simtim ca viata noastra are valoare dincolo de noi.

Si daca ne uitam sincer, oricat de multe griji ne-am face cu darile si facturile, cu dorintele noastre si fricile pe care le avem, dedesuptul lor e o dorinta foarte pura, dar si foarte puternica la care doar rar avem acces: Dorinta de a fi util celorlalti, de a umple sufletele celorlalti de fericire.

Cu cat mai multi oameni atingem si cu cat mai mare cadoul pe care il putem face sufletului lor, cu atat ne simtim mai bine. Avem mare nevoie sa ne simtim ”Darul lui Dumnezeu pentru oameni”.

Nu e o nevoie egoista si nu e nevoia unor oameni, iar a altora nu. Ea e acolo pentru toti. Poate nu toti au acces atat de usor la a o simti, dar nu e ca si cum nu ne-am dori cu totii sa stim ca viata noastra si ceea ce ea produce reprezinta o valoare imensa pentru altii si pentru lume.

Viata insasi, si cu atat mai mult viata umana este foarte Sinergistica. Ea cauta cu tot dinadinsul sa sara in sprijinul celorlalti, caci, atunci cand contribui pozitiv la viata cuiva, contribui de fapt la bunastarea Vietii insasi. Viata se ajuta pe ea insasi, se iubeste pe ea insasi, se sustine si se sprijina pe ea insasi.

Oricat de mult ne-am agata cu dintii de o imagine fixa si bine delimitata a personalitatii noastre, oricat de mult ne-am considera un EU, adevarul e ca am stiut dintotdeauna ca suntem o manifestare individualizata a Vietii Insisi.

Noi suntem pentru Viata ceea ce sunt Valurile pentru Ocean. Ne nastem, crestem si murim, atat cat traim suntem diferiti de orice alt val, suntem propriul nostru val, dar la fel cum un val nu alege incotro sa se miste si nu este separat de ocean, nici noi nu alegem incotro sa ne inreptam si nu suntem separati de totalitate, care este Viata Insasi.

Noi suntem Valul, dar la un nivel mai extins, constiinta noastra nu e doar acel val, acea constiinta circumscrisa, ci este oceanul vietii insesi.

Cand facem un cadou unui alt val, intreg oceanul se imbogateste, si atunci ceea ce suntem noi ca totalitate se imbogateste. Iar noi, fiind o parte din acel total, nu avem cum sa nu crestem cand intregul creste.

Deci cel mai natural lucru din lume pentru oameni este A Darui, a oferi ceea ce produci, dar mai ales ceea ce ESTI in dar celorlalti.

De asta respingerea, indiferenta, lipsa de disponibilitate, recunoasterea insuficienta la adresa noastra doare atat de adanc, pentru ca suntem recunoscuti  ca opusul a ceea ce suntem, ca opusul unui Cadou.

Suntem vazuti ca ceva neinteresant, nevaloros, insuficient, sau mai rau, ca un mar otravit, ca o bomba cu ceas, ca ceva, care in loc sa aduca valoare si lumina in viata celor dragi, o destabilizam, o intoarcem pe dos si o periclitam.

Asta ne doare in straturile cele mai profunde ale fiintei noastre si nu putem intelege de ce oamenii ne-ar putea ignora darurile, de ce ar putea fi indisponibili pentru ele, preferand altceva in schimb, sau de ce ar putea crede ca darul nostru nu e deloc un dar, ci un anti-dar, un dar otravit, un cal troian.

Iar suferinta oricarei persoane care a fost primita ca un anti-dar e intr-adevar zguduitoare si cutremuratoare. Cu totii am experimentat-o macar o data in viata. Sa avem intentia de a oferi sau de a fi un dar pentru ceilalti, si de a fi intampinati cu indiferenta sau cu circumspectie. Cu totii stim cum doare.

Un sezon al Bucuriei

Craciunul este un sezon al bucuriei, dar cu totii am vazut ca adevarata bucurie o gasim in mijlocul tristetii, unde bucuria lumineaza mai tare.

Adevarata bucurie este impartasirea, unitatea. Fara unitate, comuniune sau impartasire, aceea nu este bucurie, este poate placere, dar nu bucurie. Bucuria uneste suflete si nu respinge in nici un fel suferinta.

Placerea nu poate tolera suferinta, dar Bucuria are nevoie de amintirea suferintei pentru a fi bucurie.

Au fost pentru toti vremuri cand nu aveam. Nu aveam nici pentru noi, nu aveam nici de unde darui, nu aveam rabdare, nici fericire. Am incercat sa le ingropam adanc, pentru a nu ne strica buna dispozitie. Preferam sa nu ne amintim de momentele cand sufeream sau nu aveam. Acelea sunt momentele pe care mai degraba le-am uita in loc sa ni le amintim.

E normal, ne-au durut.  Cum sa vrei sa iti amintesti in vremuri de bucurie de ceva care te-a durut, care te-a destabilizat si te-a sfasiat?

Si totusi, adevarata bucurie nu respinge durerea, nu respinge tumultul, senzatia de a fi coplesit si nici tristetea. Pentru Bucurie, aceste emotii sunt oaspeti de seama, sunt colindatorii din seara de Craciun.

Nu imbracati in haine frumoase si impodobiti cu zorzonele, nu radiind de optimism si buna dispozitie, ci colindatori cu lumina doar in suflet, dar cu fetele triste, lacrimi in ochi si hainele ponosite, care totusi vin si canta Nasterea a ceva pur, nasterea Domnului, nasterea Sperantei ca poate de undeva va fi luminata si viata lor.

Nu colindatori veniti sa primeasca un ban, ci colindatori veniti sa primeasca lumina, colindatori veniti sa ne primeasca pe noi drept cadou. Colindatori ce isi imbratiseaza suferinta, caci asta e tot ce au.

Bucuria nu ii respinge, ci ii primeste ca un Boier instarit la el in casa, unde e caldura, unde sunt cadouri, si mancare, si belsug. Si nu se teme ca belsugul ii va scadea daca le da si lor de mancare si le imparte cadouri.

Bucuria nu fuge din calea tristetii, a durerii, a fricii si nici chiar a furiei. Pana la urma, dupa ce trece, chiar si furia va deveni ceea ce este de fapt: o tristete adanca, prea intensa ca sa o mai poti tine in piept, prea puternica pentru a lasa loc de luciditate.

Bucuria e instarita, e bogata, are avutii nenumarate. Dar ei ii ajung, are destule pentru ea. Restul, preaplinul, nu este pentru ea, este pentru toti ceilalti, pentru cei ce au mai putin. Si cu cat mai mult preaplinul ei se revarsa catre cei care il vor, cu atat mai mare si mai luminoasa este Bucuria.

Exista oameni care nu au si vor. Exista oameni care vor ceva mai mult. Ei au o mare disponibilitate de a primi. Iar bucuria are un preaplin, are o mare disponibilitate de a da. Cand cele doua se intalnesc, se intampla Magie.

Bucuria isi implineste natura si Ofera, iar Tristetea, Durerea, Frica isi implinesc si ele natura si primesc pana la indestulare.

Fara nostalgie, fara melancolie, fara Tristete, Durere si Frica, Bucuria ar fi Saraca, ar fi searbada, ar avea preaplin, dar n-ar avea cu cine sa il impartaseasca. Caci ce ar putea bucuria sa vrea altceva decat sa se reverse in valuri spre a ii bucura pe toti?

O problema Spinoasa

Bine, dar… de unde daruri, daca n-am bani destui? E usor sa vorbesti de Spiritul Craciunului atata timp cat e doar un spirit, cat nu trebuie sa Faci nimic concret in sensul asta, dar cand vine vorba de lucruri practice si esti ingropat in datorii si nu stii cu ce o sa platesti intretinerea si curentul, de unde bani de cadouri, de unde bani de Spiritul Craciunului?

Spiritul Craciunului vine mult mai usor celor care au case mari, posibilitati financiare si o viata mai usoara din punct de vedere material. Ei chiar au Libertatea sa isi intrebe copiii ”Tati, tu ce cadou vrei anul asta de la Mosul?” si sa le ia fix acel cadou, fara sa fie nevoie sa le zica ”Ce cadou vrei tati? Dar sa iti alegi ceva rezonabil, ca stii ca nu ne permitem chiar orice.”

Sau poate vor sa faca un cadou mai substantial Mamei, Tatalui, sau partenerului de viata, insa cand vad ca din salariul de 2000 de lei muncit din greu o luna, mare lucru nu poate lua pentru toti, ca mai are si alte dari de platit luna asta.

Si de unde Spiritul Craciunului cand portofelul  nu e gol, dar e insuficient pentru a putea sa-ti ajunga imaginatia si intentiile bune din urma?

De unde bani de cadouri daca ne uitam la statistici si vedem ca in general, daca castigi 2000 – 2500 de lei pe luna (555 de Euro) sa zici Sarumana si sa tii de jobul tau si cu dintii ca altul la fel de bun cu greu gasesti?

Nu zice nimeni ca nu-s si joburi de 1000 de Euro sau de 2000-3000 de euro pe luna, dar grosul pietei de munca nu plateste atat, asa ca Ho Ho Ho Spiritul Craciunului, sigur, atata timp cat portofelul suporta greutatea kilogramelor in plus ale lui Mos Craciun cu al sau Sac.

E usor sa zici ca oricine poate castiga oricat de multi bani vrea daca si-i doreste suficient de mult si lucreaza suficient de inteligent, dar cati n-au incercat si au esuat? Oare oamenii din Romania n-ar vrea si ei un 3000 de Euro pe luna si preturile sa ramana la fel? N-ar vrea sa scrie pe lista de Craciun: Buget de cumparaturi 6000 de Euro (pusi deoparte in ultimele 2 luni  intre 2 membri ai familiei)?

E normal ca ar vrea, nu vointa ne lipseste. Nu dorinta de a face cadouri. Daca fiecare familie ar primi prin lege de la stat cate 6000 de euro de Craciun exclusiv pentru cadouri, sa vezi atunci cadouri si brazi impodobiti si fete zambitoare.

Dar cum sa pui deoparte atat de multi bani daca fiecare familie castiga in medie 1300 – 1500 de euro pe luna pentru 4 persoane (Mama, Tata si 2 copii ambii lucratori), insa cheltuielile lunare pentru fiecare membru se ridica la 350 – 370 de euro?

Sigur, mai ramai dator pentru lunile urmatoare, mai economisesti cat poti in lunile anterioare, dar de unde, daca banii castigati intr-o luna iti ajung ca sa supravituiesti si sa te intretii pe luna respectiva, dar cam atat.

De unde Spiritul Craciunului daca aproape toti banii pe care ii facem intr-o luna ii cheltuim ca sa traim de pe o luna pe alta? Ne uitam la alte tari, zicem noi ”Mai instarite”, ”Mai dezvoltate”, unde un salariat care munceste la fel ca si noi, 8 ore pe zi, castiga nu 550 de euro ci 1550. Dar logic, toate locurile de munca ce platesc 1550 de euro tot pentru 8 ore sunt ocupate de oamenii din acele tari, doar n-o sa le lase libere pentru noi.

Si ramanem in eterna dilema: Am vrea sa dam cadouri. Am vrea sa fim niste Mosi Craciuni si Craciunite mai bogati, am vrea sa le putem oferi mai multe de Craciun oamenilor pe care ii iubim. Dar banii? Banii pentru Cadouri de unde vin?

Ce frumos ar fi daca am putea face Cadouri din Intentii Bune si sa se materializeze din aer pur. Din nefericire, singurul fel in care Cadourile se manifesta in realitatea asta este Cu Bani. Si banii se fac greu, sunt limitati, si, oricat de nelimitata e imaginatia noastra si bunele noastre intentii, faci ce faci si te intorci la bani. De unde bani pentru cadouri?

Chiar si daca nu esti muncitor intr-o multinationala de la 09:00 la cand o da Dumnezeu si sa zicem esti un producator autentic de cozonaci naturali si alte produse home-made de patiserie, castigi cat castigi pe luna, si ceva mai bine de sarbatori, ca merge mai bine vanzarea la cozonaci. Dar ce-o sa faci, cati bani o sa poti sa scoti din talentul tau de a fi un facator extraordinar de cozonaci si produse de patiserie?

De unde bani la clientii tai? Ca ei lucreaza la Multinationale. Si castiga 500-600 de Euro pe luna, dar mai au si alte lucruri de luat, nu doar patiserie de la tine.

Asa ca, de unde iei tu bani de pus cadouri copiilor si familiei pe masa, ca mai trebuie sa si traiesti intre timp, nu poti sa dai chiar asa toti banii pe cadouri. Si nu e ca si cum s-ar imbogati peste noapte romanii si ar vrea sa cumpere mai multe produse de la tine.

Bun, poate te gandesti ca meriti mai mult pentru munca ta, ca la cat de talentat esti, ar trebui sa ceri mai mult pentru ce produci. Ca nu mai vinzi 500 de grame de cozonac cu 10 lei, ci al tau e bun, e unic, valoreaza 25 de lei.

Si nu zic, poate nu valoreaza doar 25, poate valoreaza 50 de lei 500 de grame, pentru ca chiar e un cozonac facut cu pricepere, cu dragoste si cu mult mult suflet, un cozonac care nu-ti hraneste numai papilele gustative, dar chiar sufletul. Tu poate ai pus suflet in el, suflet mult.

Dar, cine iti va da tie 50 de lei pe el?

Sigur, se vor gasi musterii, vor fi oameni care inteleg ca acel cozonac din mainile tale nu e cozonac, e Painea lui Dumnezeu, si 50 de lei nu e deloc mult pentru cata dragoste si talent ai pus in el, pentru reteta din mosi stramosi a bunicii tale pe care doar tu stii sa o faci cum o facea ea.

Si poate familia lor se va bucura de gustul subtil al cozonacului tau si iti va simti dragostea pe care ai pus-o in el. Dar cati vor fi clienti ca ei? Cati vor vedea ca pe pret scrie 30 de lei, dar ei iti vor zice ”Stimabile, pentru o exness reteta ca a ta si pentru cat suflet pui in ea, asta nu face 30 de lei nici cand oi fi eu Popa, asta e minim 50 de lei. Ar fi pacat de la Dumnezeu sa iti dau mai putin pe el. Ia de aici si sa ai un Craciun fericit, pentru ca il meriti din plin”.

In realitate, multi vor stramba din nas si se vor gandi ca daca iti dau tie 50 de lei pe 500 de grame de cozonac, copiii lor nu vor mai avea brad, si se vor duce si vor lua cozonacul de la magazinul din colt cu 10 lei si un brad cat de cat cu restul de 40.

Omul doar se gandeste la familia lui, la oamenii la care el tine. Tu te gandesti la ai tai. Si stai trist ca exista si alti cozonaci, cu mai putin suflet, cu mai putin talent, cu mai putina daruire si fara ingredient secret, care costa 10 lei. Si oamenii, in loc sa ia de la tine si sa puna, fara sa stie un cadou mai mare familiei tale pe masa, il iau pe cel cu 10 lei si le raman mai multi bani ca sa puna familiei lor un cadou mai mare.

Sunt 40 de lei la mijloc. Ori ajung pe masa ta, la copilul tau, la partenerul tau de viata, ori ajung pe masa lor, la copilul lor, la partenerul lor.

Nu putem da vina pe nimeni pentru ca alege ceva care le permite sa dea mai multi bani pe cadourile pentru ai lor. In fond, Craciunul este despre Familie si cei dragi si nu prea iti vine sa stai in ziua de Craciun si sa te gandesti ca sunt alte familii care au mai putin, care ar vrea si ei sa aiba, in loc sa te bucuri de faptul ca ai tai au si ca sunteti impreuna si ca sunteti sanatosi.

Nu prea ne vine sa ne inristam sarbatorile gandindu-ne la cat de putin au altii, in loc sa ne bucuram ca noi, de bine – de rau, atata cat avem, chiar avem si putem fi recunoscatori pentru asta.

Daca ne-am pune simplu intrebarea: Cati bani produce intr-o luna Economia Romaneasca a omului mediu? Iar apoi am intreba ”Ok, care sunt costurile lunare obligatorii pentru fiecare persoana si cate persoane avem de hranit si de luat cadouri”, s-ar putea sa nu ne placa rezultatul. Cand imparti ce mai ramane dupa cheltuielile obligatorii la cati oameni suntem cu totii, s-ar putea abia sa ne mai ramana de o turta dulce si un ursulet de plus de fiecare.

Si atunci ce zicem: ”Ei, asta e. Imi pare rau pentru ceilalti. Ce bine ca eu si ai mei avem macar de un brad, de instalatie si de cadouri cat de cat.”

Solutii?

Ei bine, cu totii am vrea sa producem mai multi bani, pentru ca ne gandim ca fara ei, masa va fi saraca, cadourile vor fi putine sau deloc si vrem ca familia noastra sa aiba. Dar, atata timp cat lucram de la 09:00 la 18:00, e greu de imaginat ca putem sa mai facem si altceva care sa ne aduca venit, in fond mai trebuie sa ne si odihnim si sa avem o viata.

Si daca suntem liberi intreprinzatori, in general cumparatorii nostri vor fi tot Romani. Daca din cei 550 de euro pe luna ai lor ne dau pe produsele sau serviciile noastre cate ceva, acei bani nu vor fi dati altor liberi intreprinzatori care au nevoie si ei de bani la fel de mult ca noi. Cat o sa ne putem creste cifra de afaceri totusi, in conditiile in care cantitatea relativa de bani produsa in Romania ramane constanta?

Ar fi atat de simplu sa pictam un viitor sumbru si sa spunem ca nu prea avem cum sa gasim o solutie mai buna decat cea care, de-bine-de-rau, asa cum e, macar functioneaza. Ar fi simplu sa fim pesimisti si sa ne gandim ca daca afacerea noastra creste, automat o alta va trebui sa fie sub-finantata si sa dea faliment, caci banii care se duceau acolo se duc acum catre ce producem noi.

Si totusi, o minte care cauta solutii nu gandeste niciodata asa. Pentru ca in acel mod nu mai suntem cautatori de solutii, ci victime ale circumstantelor. Mintea unui cautator de solutii spune mereu ”Cel mai probabil solutia pe care o caut fie nu a fost inventat inca, fie cineva a gasit-o, dar eu nu stiu de ea inca. Dar oricum ar fi, eu o voi cauta, sau o voi inventa!”

Dar inainte de a cauta o solutie, hai sa ne intrebam o alta intrebare pe care orice cautator bun de solutii si-o pune:

”Oare este nevoie de o solutie aici, sau nimic nu este de fapt stricat?”

A cauta o solutie presupune ca exista o intrebare, o problema prealabila. Altfel, de ce-ar mai fi nevoie de o solutie?

Dar daca de fapt, la un nivel mai profund, nu exista nici un fel de problema, insa, pentru ca noi nu putem vedea acel nivel, nu il putem simti, nu avem de ales si credem ca exista?

Ajungem la intrebarea:

E LIPSA DE BANI INTR-ADEVAR CAUZA CARE IMPIEDICA SPIRITUL CRACIUNULUI SA SE MANIFESTE PE DEPLIN?

La o prima vedere am zice: Da, bineinteles ca este. N-am bani, n-am nici masa, nici cadouri. Ai mei isi vor dori lucruri si eu nu voi putea sa li le cumpar. Asta chiar ii impiedica sa simta bucuria si exuberanta specifica Craciunului.

Spiritul Craciunului este asteptarea plina de credinta ca Mos Craciun sa vina si sa iti audca ceea ce ai dorit, si bucuria ta fara margini cand, desi puteai sa nu primesti, ceea ce ti-ai dorit tot anul este in sfarsit acolo sub bradul tau.

Este motivul pentru care incercam sa ne controlam, sa fim buni si cuminti tot anul. Ca sa primim de Craciun ceea ce vrem. Pentru asta e Craciunul. Ca o recompensa pe care o asteptam tot anul pentru ca am muncit cu sarg, pentru ca am fost buni, cuminti, responsabili, pentru ca ne-am facut treaba.

Craciunul e locul din an unde se aduna toata speranta noastra de tot anul, condensata intr-o singura zi (cam cum e si acest articol – da, stiu ca e lung, dar de fapt e Condensat).

Sa nu primesti ce iti doresti de Craciun e ca si cum lui Mos Craciun nu-i pasa ca ai fost cuminte tot anul, ca ai fost ascultator, si bun, si muncitor.

E greu pentru multi sa vada ca sub pom nu e mare lucru. E multa speranta in ajunul Craciunului. Iar in ziua de Craciun e si multa fericire, unde Mos Craciun a venit imbelsugat, dar e si multa dezamagire, unde sperantele erau mari, iar cadoul e mic.

Dar oare, oare acesta e Spiritul Craciunului? Ziua din an unde ne punem toate sperantele si unde asteptam ”Marele Salariu”, ”Marea Prima”, ”Marea Recompensa”?

”Christmas is for giving” spun americanii.

Craciunul e pentru a darui. Dar un alt joc de cuvinte poate fi ”Craciunul e pentru a ierta” (forgiving = a ierta)

Si For Giving mai poate fi tradus nu doar drept ”A ierta” ci si drept ”Inainte Dat” (be)Fore = inainte si Given = dat

Daca intr-adevat intelegem aceste jocuri subtile de cuvinte vom gasi si marea solutie a Craciunului si vom vedea ca n-are nimic de a face cu banii.

Are de-a face cu Cadourile, da. Are de-a face cu Iertarea. Dar are de-a face si cu faptul ca marele nostru ”Cadou” ne-a fost ”Inainte Dat”. El ne-a fost dat inainte ca noi sa-l cerem.

Si nu, Cadoul nu este Masina, Televizorul, Haina, Colierul, Papusa sau Calculatorul pe care noi sau cei apropiati noua le doream.

Acelea sunt memento-uri, simboluri ale adevaratului Dar, un Dar Invizibil, un dar pe care, asa cum se spune si in Micul Print ”Il putem vedea clar doar cu inima, caci ceea ce este Esential este invizibil pentru ochi”.

Adevaratul dar nu poate fi cumparat cu bani si culmea, il gasim mai ales la mesele mai saracacioase, dar la care stau oameni cu lumina in suflet, oameni care ”Nu au Uitat”, oameni care nu cred ca banii pot cumpara fericirea sau dragostea sau Unitatea.

Craciunul este despre a Darui, caci a darui este actul prin care reafirmam Unitatea noastra ca o mare mare familie.

Craciunul este despre REAFIRMAREA UNITATII. Si sincer, putem face asta si tacut, in sufletele noastre, noi, cu noi insine.

Caci, in final, Craciunul nu este despre altii, nu este nici macar despre oamenii pe care ii iubim, ci despre noi si sentimentul nostru de Unitate cu ei si cu Spiritul a tot ceea ce e posibil. Nasterea Domnului. Nasterea a ceva nou si divin.

Craciunul nu este despre a cere ceva de la cineva. Nu este despre a astepta cadouri. Nu este despre a cere respect, admiratie, nimic. Nu este despre asteptari implinite sau neimplinite. Este despre lipsa de asteptari. Este despre a ne simti uniti cu toti ceilalti oameni prin campul Unitatii si al Posibilitatii Pure care ne uneste.

Craciunul este Invizibil. Este Esential. Si ca orice lucru esential, el nu poate fi vazut decat cu inima.

La multi ani, si fie ca spiritul Unitatii sa te viziteze si pe tine!