Desi predau la facultate Dezvoltarea Personala si scriu articole sau tin seminarii care apartin acestui “domeniu-umbrela”, consumandu-i creatiile si creaind si eu timp de mai multi ani materiale, am ajuns la o perspectiva pe care nu o puteam avea ca incepator.

Dezvoltarea Personala Autentica, nu ceea ce este promovat si vandut in general ca Dezvoltare Personala este ceva care chiar functioneaza si care merita tot efortul, fie el emotional, fizic, financiar.

Doar ca ceea ce trece drept “dezvoltare personala” in zilele noastre, daca ar exista o cultura reala a dezvoltarii personale de multi ani de zile in Romania, am rade.

Dezvoltarea personala care e pe toate drumurile nu te “dezvolta personal” deloc.

Este doar un nume mai pompos si un fel mai putin rusinos de a spune “Habar n-am exact ce fac, dar lucrez cu oamenii, fie fata in fata, fie in webinarii, stau de vorba cu ei, ii ascult, le predau ceva sau le dau sfaturi pe care le-am citit si eu dintr-o carte sau mai multe, si ei ma platesc, pentru ca li se pare ca le-am oferit ceva”

Ca sa existe Dezvoltare Personala, ar trebui, daca ar fi sa definim conceptul sa existe doua parti:

Dezvoltatorul Personal – un soi de Guru, Expert, Invatator ceva

si

Dezvoltatul Personal – Adica tu sau cel care apeleaza la “serviciile” dezvoltatorului.

Produsele de dezvoltare personala sunt in mod tipic:

 

– CARTI: poate cele mai comune si utilizate instrumente de dezvoltare personala. Sunt cele mai ieftine achizitii pe care le poti face, chiar nu sunt scumpe deloc, si contin in multe detalii si cu multe explicatii ideile ce se presupune ca te vor “dezvolta personal” ale autorilor. Poti lua cate vrei, le poti citi cand vrei tu, sau deloc. Nu sunt o investitie mare nici de timp si nici de bani, si partea buna e ca nimeni nu e cu ochii pe tine. Poti citi carti de dezvoltare personala cand vrei tu, cand ai chef si nimeni nu-ti va reprosa “de ce n-ai citit”
– Cursuri Online: ceva mai scumpe, dar promisiunea lor e ca accelereaza progresul in invatarea “deprinderilor”, in special gratie grupului de suport de persoane care au cumparat si ei acelasi produs. Pe unii dintre ei probabil i-ai vazut si auzit in testimonialele produsului mai putin bombastic dar cu o agenda la fel de clara ca la Teleshopping. Cursurile costa mai mult. In functie de ce promit “sa te invete”, cursurile online pot costa de la un sfert din salariul lunar al unei persoane cu venit mediu, pana la de doua sau de patru ori (Da, exista cursuri de 2000 de euro, in conditiile in care sa zicem in Romania (Bucuresti) se castiga in medie 500 de euro (500 x 4,5 = 2250 lei) pew luna)
– Cursuri sau evenimente Live: ca si cursurile online, doar ca Live. Pot dura de la jumatate de zi pana la 3 sau 4 zile (Retreaturi) si aici preturile pot creste. In functie de cat de celebru e “Dezvoltatorul” si de subiectul abordat, astfel de cursuri unde chiar apuci sa fii in prezenta si in energia “Expertului” pot incepe de la 200 – 300 de lei pentru un eveniment de 3 – 4 ore si pot ajunge la 3000 – 5000 de euro daca “Expertul” este cineva celebru si daca subiectul este unul de foarte mare interes pentru un retreat live de 3-4 zile, probabil undeva in afara orasului, la o cabana sau hotel.

La astfel de evenimente de 3000 – 5000 de euro, de obicei locatia nu va fi in oras, ci undeva in afara, poate la o cabana sau la un hotel de 4 stele, si costul in general nu include cazarea, dar poate include una sau toate 3 mesele principale ale zilei.

 

– Sedintele de “Coaching”: Ce se petrece la o sedinta de Coaching de oamenii intra si pleaca apoi peste o ora – doua (cat dureaza sedinta) cu 200 – 500 de euro mai “usori” (pentru coach-ii care au curaj sa ceara atat, bineinteles) nu se poate spune. Cert e un lucru. Desi unui Roman pentru care cei 500 de euro pe luna (2250 lei) reprezinta “Bani, nu gluma” i s-ar parea o suma exorbitanta, exista unii oameni care totusi platesc astfel de sume pentru “coaching”.

Cum e sa te gandesti ca un astfel de “Coach” ofera atata “Valoare” in doua ore incat castiga cat un roman normal intr-o luna? Ce o oferi omului de primeste un car de bani pentru doua ore din timpul lui? La ce “Universitate” trebuie sa te duci ca sa fii in stare sa faci astfel de sume?

Ei bine, culmea, la o sedinta de Coaching mai mult se asculta si mai putin se vorbeste, cel mai apropiat exemplu este o sedinta de psihoterapie, in care te duci si ii spui psihoterapeutului ce te doare, iar el, cu empatia si skill-urile de ascultare activa invatate in facultate este acolo alaturi de tine.

Sa nu le spuneti asta vreodata Coach-ilor, ca sunt niste Psihoterapeuti cu tarifele umflate cu pompa. Multi vor sari in sus, insistand ca “Coaching-ul si psihoterapia sunt doua indeletniciri adesea confundate de neinitiati, care totusi nu au mai nimic in comun”. Coach-ilor nu le place sa fie numiti “psihoterapeuti” si multi vor fi foarte ofensati daca continua sa fie numiti astfel.

Cum ar mai putea sa isi justifice tarifele de 200 – 500 de euro pe sedinta daca ce ofera e mai mult sau mai putin acelasi lucru ca un psihoterapeut care doar dupa ani buni de experienta si multi pacienti trecuti prin mana sa va avea curajul sa ceara 250 – 300 de lei, nu de euro.
Pana acum aproximativ 10 ani, Romania n-auzise de Dezvoltare Personala. Ce, credeti ca de Dezvoltare Personala ne ardea noua pe vremea lui Ceausescu?

Dar, ca multe alte lucruri, am IMPORTAT si Dezvoltarea Personala. Nu noi Romanii am venit cu idea. Dezvoltarea Personala nu este o creatie autentic romaneasca, ci unul din multele curente de import.

Modelul dominant de Dezvoltare Personala este cel American, acel stil binecunoscut de “Daca vrei, poti! Trebuie doar sa vrei, sa tragi si sa nu lasi pe nimeni si nimic sa te opreasca”, ce este folosit si pentru indoctrinarea puscasilor marini.

Acel stil de “dezvoltare personala” bombastic urmareste sa te “umfle” cu entuziasm si se bazeaza pe charisma si increderea in sine a “expertului”, rezultatul fiind ca atunci cand esti in prezenta lui sau cand iesi de la cursul Online sau Live ai senzatia ca poti muta muntii din loc.

In Romania asta prinde, pentru ca vrem sa simtim acel nivel de putere personala, de mandrie, de incredere in sine pe care socializarea in spiritul “Smereniei, obedientei, bunului simt, corectitudinii” ni le neaga, nu explicit, ci implicit.

Nimeni in toate mintile nu-ti va spune explicit “Sa nu ai incredere in tine, sa nu te simti incredibil in pielea ta si sa te indoiesti mereu de propriile capacitati”. Si totusi, cand “mandria” este fie aplaudata frenetic fie complet descurajata drept “ingamfare”, cand pretul pentru stima de sine este “Rezultate Extraordinare, pe care nu oricine sa le poata atinge, doar cei mai buni” si suntem invatati prin poezii : “Capul ce se pleaca, palosul nu-l taie”, normal ca doctrine gen “Daca vrei, poti” sau “Trebuie sa ai incredere in tine cu orice pret si sa nu dai nici un semn de ezitare” vor prinde.

 

Romanii, prin vina nimanui in particular, poarta dupa sine o ditamai cruce de Martir: crucea de Popor Asuprit, de mana a 2-a. Cand mergem in Europa si suntem in tari precum Anglia, Germania, Franta, pe care le consideram “Model”, nu ne simtim deloc egalii lor, ci cumva inferiori, doar pentru ca suntem romani. Sigur, nu tu sau cei pe care ii cunosti tu.

Si poate nimeni n-ar recunoaste constient ca de fapt considera “popoarele europene puternice” ca fiind cumva mai presus decat cel Roman.

Pe un astfel de teren in care Romanii nu au avut nicicand o cultura a auto-incurajarii si auto-imputernicirii, precum Americanii, vine Dezvoltarea Personala cu ale sale mesaje de incurajare, fix ca vanzatorul de apa intr-un desert.

E oare de mirare ca Romanii dau Iama si cumpara carti, programe online, se duc la seminarii sau retreat-uri live sau chiar la sedinte de Coaching cand in carti, programe, seminarii sau fata in fata primesc in sfarsit ceea ce ar fi avut nevoie sa primeasca in copilarie: Auto-Afirmare, cineva care cu adevarat e acolo nu pentru a le rezolva dilemele psihologice, ci pentru a-i ajuta, pentru prima oara poate sa-si construiasca fundatia unei Stime de Sine si vocabular pozitiv autentic?

Eu nu cred ca este. Cred ca dezvoltare personala, asa cum a fost ea luata, ca “marfa de import”, care poarta amprenta principalelor voci care dau tonul si care numai romanesti nu sunt, a servit totusi un scop pozitiv pentru Romani.

 

Totusi, doar pentru ca a servit un scop pozitiv, nu inseamna ca per total, totul este bine si frumos in Dezvoltarea Personala Romaneasca.

Gata, perioada in care a oferi incurajari si limbaj pozitiv deghizate drept “Coaching” sau “Dezvoltare Personala” a trecut. Acea vreme si-a trait viata, si-a servit scopul, dar acum publicul incepe sa se destepte si sa ceara altceva.

Multumim mult Dezvoltare Personala de origine Americana cu tot hype-ul si auto-sugestia pozitiva. Ti-ai servit scopul. Acum se poate, por favor, sa avem ceva ROMANESC, ceva care sa nu mai musteasca a “Productivitate, Rezultate, Actioneaza acum! Daca vrei, poti!”? Lasa tipul asta de discurs sa mearga la el acasa, in tara tuturor posibilitatilor, unde daca ai tupeu suficient orice e posibil.

 

 

„Produsul” dezvoltarii personale care pana acum a mers, AUTO-INCURAJAREA acum si-a cam atins finalul ciclului de viata. Sigur, auto-sugestia pozitiva, dezvoltarea unui limbaj intern care sa imputerniceasca, toate acestea vor ramane parte din fundatia dezvoltarii personale, pentru ca sunt o parte indispensabila din ea.

Doar ca acum fundatia a fost pusa si nu poti construi o casa intreaga numai din fundatie.

Cum va arata Dezvoltarea Personala care nu este de import, o dezvoltare personala autohtona, care sa nu se centreze pe identitatea noastra ca Romani, dar in care energia si discursul sa izvorasca nu din ideologia de peste hotare, ci din spiritul nostru local, nimeni nu stie.

Repet, pana acum cam 10 ani, nimeni nici nu stia ce-i aia dezvoltare personala. Nici acum nu stim prea bine, dar vazand ce ni s-a oferit am dedus ca probabil asta este. Ei bine, cu totii (sau poate doar eu) simtim ca e nevoie de un suflu nou, care nu stim de unde va veni, dar stim ca trebuie sa vina de undeva.

Auto-Incurajarea este intr-adevar o parte foarte importanta a dezvoltarii personale, dar doar cu ea nu putem inca vorbi de dezvoltare.

Si nici asa-zisa „Educare” fie ea financiara, antreprenoriala, educatie emotionala, pentru relatii implinite, etc. Nu mai e de ajuns.

Dezvoltarea personala pana acum, in mare a fost doua lucruri:

1. Auto-Incurajare, asa cum am mai vorbit
2. Dezvoltarea unor Aptitudini nu foarte „speciale” prin educare informala.

 

S-o spunem pe-a dreapta. Dezvoltarea de competente de Time Management nu reprezinta Dezvoltare Personala, e doar ceva ce tuturora ne-ar prinde bine sa fi deprins si sa folosim. Nici asa-zisele training-uri de inteligenta emotionala unde studiem diferite tipuri de emotii sau teoria inteligentelor multiple ale lui Gardner nu fac prea mult pentru a ne dezvolta personal. Si nici „seminariile” despre cum sa faci bani din pasiunea ta nu ne ajuta tare pentru a deveni mai dezvoltati personal.

Toate sunt skill-uri valoroase, pe care orice om ar trebui sa le deprinda, dar ele nu sunt dezvoltare personala, ci doar dezvoltare de abilitati si aptitudini prin studiu si aplicare.

Ce a facut Dezvoltarea Personala in anii in care a fost in Romania a fost o sarcina importanta, dar care nu este exact obiectul de activitate al dezvoltarii personale: A UMPLUT GOLURILE LASATE DE EDUCATIE, si ma refer aici la toate formele de educatie, de la cea primara, la cea liceala si inclusiv la cea universitara.

Este o sarcina deloc neglijabila, una foarte necesara, atata tot ca menirea Dezvoltarii Personale (consider eu) este cu totul si cu totul alta, iar consumatorii incep sa simtas asta si sa simta vidul de Dezvoltare Personala Reala.

 

Parintii si-au crescut copiii „cum au stiut ei mai bine”, si unii dintre ei au si citit carti de parenting, poate au vorbit cu prietenii lor psihologi despre „cum sa-si creasca copilul bine” si bineinteles „au ascultat de experti si de bunul simt”. Ei bine, nici macar cu pregatire psihologica, nu e usor sa cresti un copil conform cu nevoile lui reale.

Ne multumim si noi cu „Ei, atat am putut, atat am facut, l-am iubit si i-am dat cat am putut”. Adevarul e ca nu poti cere mai mult. Dar goluri in educatie raman. Fara sa vrea, parintii considera, chiar si dupa ce copilul e de mult plecat de acasa, ca „E sarcina lor sa ii indice cum e bine, frumos, respectuos si corect sa isi traiasca viata”. Ei considera ca „daca il iubesc in sufletul meu, totul e bine”. Stim cu totii ca nu-i deloc asa.

Asa ca dai de adulti care au primit iubire, dar poate n-au primit iubire pe limbajul lor, care au crescut „normal” si n-au probleme care sa necesite terapie, dar care au si goluri in auto-ingrijire. Aici a fost unul din locurile unde a intervenit Dezvoltarea Personala, ca sa suplimenteze cu auto-educatie ceea ce parintii nu au putut oferi.

 

Sau la liceu, unde copiii invata formule, dar nu sa gandeasca logic, invata comentarii, dar nu creativitate, invata „dezvoltare durabila” la geografie, dar nimic organic despre gandirea ecologica sau eco-sistemica. Bine ca exista Dezvoltare Personala cu ale sale work-shop-uri, ca si aceste goluri se pot umple.

 

Ajungi la Facultate si zici ca ai scapat, ca esti pe drumul cel bun. Doar ca dai de materii invechite, inveti chipurile „lucruri care sa iti ofere un start bun in viata si un viitor mai sigur”, doar ca te trezesti ca trece anul 1, trece anul 2, ajungi in anul 3 si vrei sa dai licenta si habar n-ai cum se citeaza, daramite sa fii capabil de ganduri si logica originala care sa nu conste in „compilarea a peste 30 de surse bibliografice din literatura de specialitate pe tema aleasa”. Din fericire, exista cursuri de „dezvoltare personala” care pot ajuta studentii pe diferite teme: de la cum sa inveti conform stilului tau, la cum sa faci un CV care sa iti faciliteze angajarea, cum sa te vinzi la interviu, sau chiar cum sa iti incepi propria ta afacere.

 

Totusi, vedem ca in lumea asta diversa a dezvoltarii personale, in principal se umplu vidurile pe care sistemul formal si informal de educatie pe care il avem le lasa. Si nu e nimic rau in asta. Doar ca daca Dezvoltarea Personala se limiteaza doar la asta, am putea sa-i spunem Meditatie Personala, nu Dezvoltare Personala.

 

 

Destinul si Scopul Dezvoltarii personale (parerea mea)

 

Nu cred ca Dezvoltarea Personala este aici pentru a umple golurile lasate de Educatie, in orice forma ar fi acea educatie. In sufletul meu simt ca Dezvoltarea Personala are un scop pe care prea putini creatori de continut il exploreaza cu adevarat.

Acel scop este (parerea mea), DEZVOLTAREA UMANITATII si INTELEPCIUNII NOASTRE. Desi cu totii suntem oameni, si asta inseamna cumva automat ca avem o baza de „umanitate” cu totii, observam numai uitandu-ne in jur ca nu toti oamenii au aceeasi calitate si textura a „umanitatii” lor.

Exista oameni foarte impresionanti prin realizarile lor profesionale sau politice, sau poate prin inteligenta lor, ori prin lucrurile pe care le stiu. Dar astea nu spun nimic despre cat de „umani” sunt.

Ne place sa credem „Cine, eu, eu sunt UMAN, ce, vrei sa spui ca-ti trebuie o scoala speciala unde sa te invete sa fii om, unde stai pe banci, studiezi manualul si iesi mai om decat intri?”

Sa-i spui unui om ca nu e inteligent e una. Sa-i spui ca nu are mari realizari e una. Dar sa-i spui ca altcineva e „mai uman” decat el, pregateste-te de razboi.

Si totusi stim cu totii ca exista acei oameni langa care ne e mai mare dragul sa stam, oameni a caror simpla prezenta radiaza bunatate si bunavointa in jur, care sunt ca un balsam pentru suflet, ca un loc linistit unde iubim sa stam.

Si exista si oameni care, oricat de impresionanti sau de succes ar fi, oricat de dichisiti, bine imbracati, frumos mirositori si frumosi la chip ar fi, fie te lasa rece fie, mai rau, nici nu i-ai vrea in preajma.

Ne place sa clasificam, atunci cand iesim in varful ierarhiei dupa criteriile de clasificare. Ne face sa ne simtim demni de iubire, acceptabili, in siguranta.

Dar cand am iesi la baza clasamentului, atunci facem stanga imprejur si discreditam fie compararea in sine, fie sistemul pe baza caruia suntem comparati.

Daca am putea lasa ipocrizia deoparte pentru o vreme macar, am recunoaste totusi ca chiar exista unii oameni mai „umani” si altii care pur si simplu nu degaja acelasi sentiment, oricat de impresionanti ar fi din alte puncte de vedere.

Umanitatea, spre deosebire de Antreprenoriat, Marketing, Setare de Obiective si chiar Comunicare nu se „dezvolta” prin educatie. E nevoie de cu totul si cu totul alta metoda, dar e mai ales nevoie de un cu totul si cu totul altfel de client.

Totul incepe cu acceptarea fundamentala ca poti fi mai uman decat esti la un nivel relativ. La un nivel absolut nu, acolo cu totii suntem in orice moment maxim de umani. Dar totusi, in lumea in care traim, acel adevar absolut capata o forma si o expresie relativa. Si acea forma si expresie poate fi  „inmuiata”, „dizolvata”.

Dezvoltarea Personala nu este o stiinta exacta, ci mai degraba o arta, poezie in miscare care trezeste Sufletul Uman ce anima orice persoana. Este o INVITATIE de a pasi dincolo de constiinta noastra personala cu problemele, dilemele si preocuparile ei personale. Este o invitatie la a observa propria lume personala din exterior, punand un pic de spatiu intre Eu – Persoana si Eu – cel care observa lumea interioara si exterioara a persoanei.

Daca ne uitam putin carei lumi s-a adresat pana acum Dezvoltarea Personala, vom vedea imediat raspunsul. Produsele de „dezvoltare personala” se adreseaza Sinelui PERSONAL, local, independent de toate celelalte Sine din lume. Accentul cade pe „Ce poti face TU individul pentru ca TIE sa iti fie mai bine din punctul de vedere al lumii tale personale”, nu pe „Hai sa intelegem ecosistemul mai larg din care acest EU care crezi ca esti face parte, ca sa poti realiza de unul singur ca natura ta cea mai autentica nu este EU-UL personal, local, separat care crezi ca esti, ci de fapt esti o celula dintr-un ecosistem care traieste in sinergie cu multe alte celule”.

Insasi premisa Dezvoltarii Personale de pana acum este „TU ESTI UN INDIVID, O PERSOANA, independenta de alte persoane, hai sa vedem ce putem face ca sa-ti fie tie bine”. Si atunci Dezvoltarea Personala devine „Educatie pentru Rezolvarea Problemelor Personale Locale”. Si intr-adevar, merge. Sentimentul de „Sunt o Persoana” primeste sentimentul dulce de „Wow, nu doar ca sunt o persoana, sunt o persoana capabila, de succes, persoana asta care sunt nu e la mila sortii, e capitanul propriei corabii, eu imi decid propria soarta, SUNT LIBER!”

Nu-i un sentiment rau deloc, chiar are gust bun. E ceva ce sinele Personal isi doreste, acel sentiment de putere, de capacitate, de a fi special si Liber. Si „Dezvoltarea Personala” i-l ofera. Ii da sentimentul ca este mai capabil, mai puternic, mai competent si astfel mai liber si independent.

Vezi deja ca ce-ti spun aici nu e comercial deloc. Tocmai vorbesc despre faptul ca insasi fundatia majoritatii creatiilor de Dezvoltare Personala este inradacinata in conceptia Separarii, a Sinelui Personal, care pentru persoanele ce subscriu la aceasta paradigma e o credinta ce poarta insemnatate personala si pe care o iau foarte in serios.

Dezvoltarea personala despre care iti vorbesc aici nu se intreaba „Cum sa am relatii mai fericite?” ci „Cum sa vad prin panza de iluzii ca sa ajung la inima celuilalt”.

Nu se intreaba „Cum sa vand mai multe produse, mai scump, mai multor oameni?” ci „Produsul pe care il ofer aduce oamenii mai aproape de inima lor?”

Nu se intreaba „Cum sa imi fie mie bine?” si nici macar „Ce trebuie sa fac / fiu ca sa iti fie tie bine?” ci „Care este Visul pe care suntem aici sa il cladim IMPREUNA, ca o echipa, cum ne putem sustine si imbogati unul pe altul pentru a activa sinergia dintre noi?”

Nu este despre „Mai multi bani, mai multa fericire, mai putin zbucium, etc.” Este despre ceva dincolo de taramul Personal. Este despre ceva dincolo de „Tine” ca Persoana, cu grijile, gandurile, preocuparile si dorintele tale personale.

Este despre a vedea „Persoana” drept ceea ce este: O masca a Uitarii de Sine, un val tras peste Constiinta Vasta a propriului Sine, care ne face sa uitam vastitatea noastra si sa recunoastem drept „noi insine” doar acest sine local, personal care chipurile, suntem.

Oh, asta pare filosofie, si „Realistilor” si „Oamenilor Practici” nu le place filosofia. Nu prea poti „vinde” asta, la fel cum ai vinde un curs despre relatii fericite sau despre „cum sa-ti faci partenerul sa-ti spuna Da mai des”. Pentru ca un curs despre Relatii Fericite sau Persuasiunea in Cuplu se adreseaza PERSOANEI, pe cand un curs despre „Sinergia si scopul relatiilor de cuplu” nu-ti promite nimic.

Nu-ti promite o relatie mai buna, nu-ti promite ca partenerul va face ce vrei tu sa faca mai des, nimic. Dimpotriva, vine sa iti spuna „Stii, tu crezi ca esti o Persoana si in acest mod iti traiesti toata viata. Sunt aici sa-ti spun ca asta e o minciuna si de fapt nu ai fost niciodata doar o persoana”.

Ar fi cumva de asteptat ca cel ce iti spune despre cursul de „Sinergia Relatiilor de Cuplu” sa fie intrebat „Auzi, tu ce-ai fumat, n-ai si tu o viata normala de trait, iti arde de filozofat?”

 

„Umanitate” nu este un termen fix, asa cum ar putea parea daca citim DEX. In fiecare secunda, fiecare dintre noi adaugam noi si noi intelesuri la el, imbogatindu-l.

Raman, ca sa existe cat de cat o definitie orientativa la definitia Dezvoltarii Personale drept „Cultivarea constienta a propriei Umanitati, precum si a umanitatii celor din jur”, dar vreau sa se inteleaga ca prin „Umanitate” nu inteleg un set standard si fix de masuratori, astfel incat sa putem zice „X e mai uman decat Y”.

Nu e nevoie pentru asta de nici un „Expert”, „Invatator” sau „Guru”, de nici o autoritate in afara de propriul tau Suflet cu propria lui Intelepciune. Nu e nevoie de nici o carte, de nici un program, de nici un seminar si cu siguranta de nici o sedinta de Coaching.

 

Astea fiind spuse, nu cred ca „Dezvoltarea Personala” e o afacere moarta sau falsa.

Doar pentru ca un lucru nu este indispensabil, nu inseamna ca nu ne poate fi util. Nu avem nevoie de o carte de dezvoltare personala ca sa ne dezvoltam personal. Avem cartea vie a propriei noastre vieti. Asta nu inseamna ca anumite carti nu vorbesc sufletului nostru, nu-i aduc o intelepciune care sa-l imbogateasca si sa-l puna intr-o alta lumina.

Nu avem nevoie de Cursuri Online, Webinarii sau Retreat-uri pentru a „invata” cum sa ne traim viata. A iti trai viata nu e o problema de invatare, e o chestiune de traire. Dar putem gasi un spatiu prielnic pentru imbogatirea propriei umanitati si al propriului suflet cu virtutile la care avem acces intr-un grup sau de la un creator care creeaza din Suflet. Nu e obligatoriu, dar poate fi placut si ne poate imbogati.

Nu avem nevoie de Coaching, ne descurcam foarte bine si cu sfaturile prietenului celui mai bun, ale mamei sau ale bunicii, nu e nevoie sa dam 200-500 de euro pentru 2 ore in care sa ni se spuna ceea ce stiam deja. Dar uneori, punct de vedere iubitor, o privire care poate trece dincolo de mastile personale atent croite, o intrebare care ne dezarmeaza complet valoreaza mai mult decat toti banii din lume.

 

Nici unul din serviciile clasice ale „Dezvoltarii Personale” nu sunt obligatorii. Dar cand sursa lor e o inima ce trece dincolo de aparente, ele pot aduce in viata noastra ceea ce banii niciodata nu vor putea cumpara: un strop nu de educatie, ci de umanitate.

 

Acest articol chiar nu e pentru oricine. Lungimea in sine este un test. E nevoie de virtutea Rabdarii si a Interesului Sincer pentru a citi atat de mult interesat si nedistras de alte lucruri „mai interesante”.

Daca ai rezistat pana aici, MULTUMESC!

Sper ca ai primit ceva in acest articol care sa fie mai pretios decat banii. Ceva ce sa merite cu adevarat Sufletul si Timpul pe care l-ai pus in acest articol.

 

Daca a reprezentat ceva de valoare pentru tine, te rog sa-l dai mai departe cui consideri tu. Poate vreunul din prietenii tai iti seamana si are si el / ea rabdare sa ajunga pana aici.

 

Ramai cu bine si, cum te-am obisnuit daca esti cu Loveinlife de ceva vreme iti urez

ZAMBESTE DIN INIMA <3